ICCJ. Decizia nr. 1951/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1951/2006
Dosar nr. 3406/2005
nr. 14001/1/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 17476 din 18 mai 2005, emisă de aceasta, cu consecinţa obligării pârâtei, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte din categoria persoanelor care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiei etnice şi este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 561 din 26 septembrie 2005, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că din declaraţiile martorilor nu rezultă că aceasta a fost refugiată în perioada solicitată, declaraţiile fiind în neconcordanţă cu această perioadă de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a reiterat motivele invocate în acţiunea introductivă de instanţă, susţinând, în esenţă, că probele depuse la dosar atestă faptul că face parte din categoria persoanelor care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, fiind îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este întemeiat, urmând să fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată, strămutată în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, cu declaraţie de martori.
În cauză, declaraţiile autentificate ale martorilor D.I. şi D.I., precum şi certificatul de naştere al reclamantei, fac dovada că aceasta s-a refugiat în perioada octombrie 1940 - octombrie 1945, din localitatea Buza, în localitatea Cătina, judeţul Cluj, din cauza persecuţiilor etnice.
Faptul reţinut de către instanţa de fond, privind existenţa unor neconcordanţe în declaraţiile martorilor privitor la perioada refugiului, nu trebuie să conducă la concluzia că reclamanta nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, de vreme ce ambii martori declară un fapt esenţial, şi anume, acela că reclamanta a fost refugiată şi acest lucru a fost datorat persecuţiei etnice.
Instanţa ar fi putut să ţină seama de vârsta martorilor la data producerii evenimentelor, ca şi de faptul că în timp memoria acestora putea fi alterată.
În plus, martorii fac şi ei parte din categoria de persoane cărora Legea nr. 189/2000 le acordă anumite drepturi, tocmai în considerarea calităţii lor de persoane refugiate (hotărârea nr. 13812 din 16 martie 2004 şi hotărârea nr. 13788 din 16 martie 2004).
Aşadar, având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice şi că reclamanta a făcut dovada refugiului determinat de această situaţie, recursul urmează a fi admis, a se modifica în tot sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea, în sensul anulării hotărârii nr. 14476 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuţie etnică şi drepturile cuvenite acestei perioade.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 561 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 17476 din 18 mai 2005 a Casei Judeţene de Pensii Cluj şi obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuţie etnică, începând cu 1 octombrie 1940 şi până la 6 martie 1945, acordarea drepturilor urmând a se face începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 1952/2006. Contencios → |
|---|
