ICCJ. Decizia nr. 1950/2006. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1950/2006
Dosar nr. 3044/2005
nr. 12557/1/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC S.T. SA Bucureşti a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 2133 din 3 mai 2004, emisă de această autoritate, precum şi a Ordonanţei nr. 163 din 9 martie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordonanţa nr. 163 din 9 martie 2004, emisă de C.N.V.M., societatea a fost sancţionată cu amenda de 0,5% din capitalul social vărsat al societăţii P.M. SA, pentru faptul că nu a respectat obligaţia stabilită de art. 138 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 525/2002 şi OUG nr. 165/2005, de a iniţia şi finaliza o ofertă publică de preluare pentru restul de acţiuni de pe piaţă, în vederea transformării respectivei societăţi, în societate de tip închis.
Reclamanta a susţinut că nu îi sunt aplicabile obligaţiile menţionate, deoarece, potrivit art. 135 alin. (1) din actul normativ menţionat, „prevederile art. 134 nu se vor aplica, în cazul în care poziţia de control sau majoritară a fost dobândită ca urmare a unei tranzacţii exceptate sau în mod neintenţionat", iar în alin. (2) pct. 1 se prevede că reprezintă tranzacţie exceptată, care exclude aplicarea art. 134, „dobândirea poziţiei de control sau majoritară în cadrul procesului de privatizare". Susţine, de asemenea, că SC P.M. SA nu face parte din categoria societăţilor deţinute public conform pct. 39 al art. 2, deoarece nu este o societate pe acţiuni constituită prin subscripţie publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice, ci este o societate constituită în urma procentului de privatizare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 350 din 28 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3359/2004, a respins acţiunea, ca nefondată, apreciind că reclamanta a fost sancţionată în mod legal, pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 138 din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 165/2002, de a iniţia şi finaliza o ofertă publică de preluare pentru restul de acţiuni emise de SC P.M. SA, în termenul de 12 luni, ulterior datei de 1 decembrie 2002 şi în termenul suplimentar acordat de C.N.V.M.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta motivează nerespectarea acestei obligaţii, prin faptul că SC P.M. SA nu are statutul unei „societăţi deţinute public, societăţi deschise sau listate".
Potrivit art. 2 pct. 39 din OUG nr. 28/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002, „o societate deţinută public este o societate comercială pe acţiuni, constituită prin subscripţie publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes".
Conform certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare depus la dosar, SC P.M. SA a fost înregistrată în Registrul de evidenţă a valorilor mobiliare, în data de 11 martie 1997, la poziţia 1293 şi a fost introdusă la tranzacţionarea pe piaţa Rasdaq, începând cu data de 23 iulie 1997, dată la care era în vigoare Legea nr. 52/1994.
Conform prevederilor art. 2 lit. k) din Legea nr. 52/1994, „o societate deschisă este o societate comercială pe acţiuni constituită prin subscripţie publică sau o societate comercială emitentă de valori mobiliare, din care cel puţin o categorie face sau a făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate".
Dobândirea statutului de societate deschisă sau deţinută public şi listarea acţiunilor la Bursa electronică Rasdaq, s-a realizat în baza hotărârii A.G.A. a SC P.M. SA.
Potrivit art. 1 din Actul adiţional la contractul şi Statutul societăţii, autentificat sub nr. 2252 din 27 iunie 1997, SC P.M. SA este o societate deschisă, conform Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 9/1996, iar un număr de acţiuni emise de societate au fost distribuite în cadrul programului de privatizare în masă în baza Legii nr. 55/1995.
Susţinerea reclamantei, în sensul că art. 135 din OUG nr. 28/2002, o exceptează de la aplicarea obligaţiei prevăzută la art. 138, în condiţiile în care acţionarul majoritar deţine peste 90% din capitalul social al emitentului, este eronată, deoarece art. 135 alin. (1) stabileşte că prevederile art. 134 nu se vor aplica, în cazul în care poziţia de control sau majoritară a fost dobândită ca urmare a unei tranzacţii exceptate sau în mod neintenţionat.
S-a reţinut, de asemenea, că hotărârile instanţei comerciale depuse de reclamantă, respectiv sentinţa civilă nr. 2631/2003 şi Decizia civilă nr. 946/2003, nu au efecte juridice în prezenta cauză, nefiind pronunţate într-o cauză având ca obiect stabilirea tipului de societate al SC P.M. SA Mamaia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC S.T. SA Bucureşti, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 2133 din 3 mai 2004 şi Ordonanţei nr. 163 din 9 martie 2004.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a conferit o interpretare sistematică textului de lege, ce ar consta în lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale, ţinând cont de legăturile sale cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ.
Astfel, susţine recurenta, Secţiunea a IV-a din OUG nr. 28/2002, incluzând art. 134 şi 135, conţine situaţiile în care este obligatorie emiterea ofertei, precum şi cele exceptate, printre care şi cea în care se regăseşte această societate, iar Secţiunea a V-a are ca obiect de reglementare efectul ofertei publice obligatorii, reglementată de secţiunea anterioară. Prin urmare, situaţia vizată de C.N.V.M., conform art. 138, este o situaţie-efect a cazurilor în care este obligatorie derularea unei oferte publice de cumpărare, cazuri instituite de art. 134.
Recurenta a criticat şi calificarea dată SC P.M. SA, drept societate deţinută public, motivând că prin derularea programului de privatizare în masă nu a fost dobândit un atare statut, aşa după cum rezultă din prevederile art. 21 din Legea nr. 55/1995.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 163 din 9 martie 2004, SC S.T. SA, în calitate de acţionar majoritar al SC P.M. SA, a fost sancţionată cu amenda de 0,5% din capitalul social vărsat, înregistrat la O.R.C., de pe lângă Tribunalul Constanţa. Prin această ordonanţă, societatea a fost obligată ca până la data de 15 aprilie 2004, să depună la C.N.V.M., documentarea necesară avizării anunţului privind preţul oferit în cadrul ofertei publice de preluare, în vederea închiderii SC P.M. SA Mamaia, în cazul nerespectării acestei obligaţii urmând a fi aplicate sancţiunile corespunzătoare prevăzute de lege.
Sancţiunea a fost dispusă în mod progresiv, cu luarea în considerare a conduitei culpabile a societăţii, pentru nerespectarea prevederilor legale în materia obligaţiei de promovare şi derulare a ofertei publice de preluare.
Astfel, prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 56 din 30 ianuarie 2004, SC S.T. SA Bucureşti a fost sancţionată cu avertisment, având în vedere nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 138 din OUG nr. 28/2002, modificată şi aprobată prin Legea nr. 525/2002, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 165/2002, de a iniţia şi finaliza o ofertă publică de preluare pentru restul de acţiuni emise de SC P.M. SA Mamaia, în termenul de 12 luni ulterior datei de 1 decembrie 2002.
Recurenta nu a contestat această primă sancţiune aplicată pentru nerespectarea prevederilor art. 138 şi nici nu a îndeplinit obligaţia impusă de acest text, în termenul suplimentar stabilit, iar susţinerile din prezenta cauză, privind exceptarea sa de la obligaţia efectuării ofertei publice de preluare în termenul indicat, sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a dat o interpretare corectă acestei prevederi legale, care a reglementat retragerea obligatorie de pe pieţele reglementate, ca obligaţie a oricărui acţionar majoritar sau grup de persoane care deţine peste 90% din drepturile de vot asupra unei societăţi emitente.
Incidenţa acestei prevederi legale a fost judicios stabilită şi faţă de împrejurarea că SC P.M. SA Mamaia este o societate deţinută public.
Astfel, se reţine că societatea s-a constituit prin preluarea unei părţi din capitalul social al SC M. SA, având ca acţionari F.P.S. şi S.I.F. T- SA, a înscris în art. 1 din actul adiţional la actele sale constitutive, menţiunea că este o societate deschisă, conform Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 9/1996 şi de la data înregistrării a depus la C.N.V.M., raportări juridice, în conformitate cu Regulamentul nr. 2/1996, al acestei Comisii, privind informarea periodică şi continuă realizată de emitenţii de valori mobiliare.
Societatea emitentă a solicitat, de asemenea, certificate de înregistrare a valorilor mobiliare de la C.N.V.M., în urma majorărilor de capital social, iar acţiunile societăţii au fost introduse la tranzacţionare pe piaţa Rasdaq, începând cu data de 23 iulie 1997.
Mai mult, cu adresa înregistrată la C.N.V.M., sub nr. 22936 din 29 octombrie 2002, a fost depus, spre avizare, anunţul preliminar privind intenţia societăţii recurente de a iniţia o ofertă publică de preluare a SC P.M. SA, în conformitate cu prevederile art. 138 din OUG nr. 28/2002. Avându-se în vedere modificările succesive aduse textului respectiv până la acea dată, prin OUG nr. 122/2002 şi OUG nr. 165/2002, întreaga documentaţie aferentă anunţului preliminar la oferta publică de preluare a fost remisă intermediarului, întrucât nu era necesară avizarea anunţului, astfel cum a fost formulat şi înregistrat la C.N.V.M., cu precizarea expresă că „oferta publică de preluare intră sub incidenţa art. 138 din OUG nr. 28/2002", astfel cum a fost modificat, recurenta necontestând calificarea societăţii emitente, ca fiind societate deschisă şi nici sfera de aplicare a reglementării invocate de intimată.
De altfel, actul normativ sus menţionat a prevăzut în mod expres, prin art. 4 alin. (2), că sunt supuse dispoziţiilor sale, şi societăţile comerciale care au dobândit statutul de societăţi deţinute public, ca urmare a privatizării prin Programul de privatizare în masă, ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa Rasdaq sau B.V.B.
În consecinţă, constatând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă şi nici un alt motiv care să impună desfiinţarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.T. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 350 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1945/2006. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1951/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
