ICCJ. Decizia nr. 1952/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1952/2006
Dosar nr. 14577/1/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 61/F/C din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.O., asistat de mama sa, O.L., împotriva pârâţilor Ministerul Industriei şi Cercetării şi D.D., funcţionar în cadrul aceluiaşi minister.
În motivarea sentinţei se reţine că prin acţiune s-a solicitat anularea „precizărilor privind desfăşurarea olimpiadei de istorie", care permit elevilor din clasele mai mari să concureze cu cei din clasele mai mici, din ciclul liceal. Datorită acestor reglementări, care nu respectă principiile psihopedagogice, reclamantul, elev în clasa a X-a, a fost devansat de un elev din clasa a XI-a la olimpiada de istorie din anul 2004 - 2005, motiv pentru care nu s-a putut califica pentru etapa naţională.
Instanţa de fond a apreciat că actul atacat nu îndeplineşte condiţiile actului administrativ, în sensul că nu este emis de o autoritate administrativă şi nu produce efecte juridice; totodată, nu există un drept prevăzut de lege, care să fi fost încălcat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamantul O.O., arătând că instanţa a apreciat în mod greşit actul dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Se arată, astfel, că actul atacat a fost dat în aplicarea Ordinului ministrului, nr. 3109 din 28 ianuarie 2002, de aprobare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor şcolare, încălcând prevederile art. 2 şi 52 din ordinul menţionat şi prevederile art. 111 alin. (6) şi art. 96 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
De asemenea, recurentul arată că soluţia s-a pronunţat în contradictoriu cu un pârât care nu a fost chemat în judecată, respectiv Ministerul Industriei şi Cercetării, iar nu în contradictoriu cu pârâtul indicat în cerere - Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Recurentul mai arată că instanţa nu a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi lipsa de interes a reclamantei O.L. şi, în mod greşit, în considerente, s-a reţinut că plângerea prealabilă nu a fost formulată de reclamant, asistat de mama sa.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate, rezultă că principalul considerent pentru care instanţa de fond a respins acţiunea, îl reprezintă inexistenţa caracterului nelegal al actului atacat; astfel, nu s-au putut identifica prevederi legale care să fi fost încălcate de actul administrativ emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, intitulat Precizări privind desfăşurarea olimpiadei de istorie în anul şcolar 2004 - 2005, iar Curtea constată că această concluzie a instanţei de fond este corectă, deoarece prevederile legale indicate de reclamant nu interzic ca elevii din ciclul liceal să susţină anumite probe, indiferent de clasă, fie de la o clasă superioară, la o clasă inferioară, fie invers (în fiecare an studiindu-se o anumită secţiune a istoriei).
Este adevărat că în considerentele hotărârii sunt cuprinse şi aprecieri greşite privind caracterul actului atacat (care nu ar fi un act administrativ) sau lipsa justificării calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei şi Cercetării (care este emitentul actului atacat), dar aceste considerente nu au avut ca efect pronunţarea unei soluţii greşite, astfel că instanţa de recurs le va înlătura din motivare, fără a schimba soluţia pronunţată.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale active a numitei O.L. (mama reclamantului), instanţa de fond a statuat în mod corect, admiţând excepţia, întrucât minorul are capacitate de exerciţiu restrânsă, iar acţiunea trebuia formulată de acesta în nume propriu, asistat de părintele său.
Se constată, de asemenea, ca fiind neîntemeiat motivul de recurs privind existenţa reclamaţiei administrative prealabile, întrucât acţiunea nu a fost respinsă pentru acest considerent.
În ceea ce priveşte denumirea ministerului pârât, trecut în dispozitivul hotărârii, este evident că s-a produs o eroare materială ce urmează a fi îndreptată conform art. 281 C. proc. civ., iar nu pe calea recursului.
Faţă de considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.O., prin O.L., împotriva sentinţei civile nr. 61/F/C din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1954/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
