ICCJ. Decizia nr. 1954/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1954/2006
Dosar nr. 26600/2/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.P. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, din motive etnice, familia a fost nevoită să se refugieze din oraşul Botoşani, în localitatea Vălenii de Munte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1933 din 23 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant, reţinând că aceasta nu a dovedit persecuţia etnică invocată, întrucât declaraţiile martorilor B.A. şi D.V. nu au putut fi coroborate cu nici un act oficial (acte de la Arhivele Naţionale, situaţie imobiliară, buletin de evacuare, etc.).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, împreună cu familia, a fost strămutat din motive etnice (etnice germană), din localitatea de domiciliu, în Vălenii de Munte.
A susţinut că în mod greşit, instanţa de fond nu i-a acordat drepturile prevăzute de lege, pentru această categorie de persoane, întrucât fratelui său i-au fost acordate aceste drepturi, iar din fişa de refugiat - carnetul de identitate nr. 2874/932, a tatălui său şi distribuirea a 4 foi de drum pentru familia sa, rezultă că şi el a avut această calitate (de refugiat).
Recursul este fondat, urmând să fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege se face cu acte şi se completează prin orice mijloace de probă, conform prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.
În cauză, din declaraţiile martorilor B.A. şi D.V., rezultă că reclamantul s-a refugiat, din motive etnice, din Botoşani, în Vălenii de Munte, judeţul Prahova.
De asemenea, din adresa nr. 883 din 15 decembrie 2004, rezultă că tatăl reclamantului, respectiv, D.I. figurează în evidenţele referitoare la refugiaţii din Moldova şi Bucovina stabiliţi în judeţul Prahova, în perioada 1940 - 1945, iar din hotărârea nr. 1008/10/2003 rezultă că numitului I.D. (fratele reclamantului) i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, tocmai în considerarea calităţii de persoană strămutată.
Faţă de cele ce preced, se constată că recursul este fondat, urmând să fie admis, în sensul modificării în tot a sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, a anulării hotărârii nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă şi a obligării acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să constate perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, ca fiind de persecuţie etnică, reclamantul beneficiind de drepturile prevăzute de actul normativ ce reglementează această materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.P. împotriva sentinţei civile nr. 1933 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa, anulează hotărârea nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Obligă intimata-pârâtă, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să constate perioada de persecuţie etnică a reclamantului, de la 15 martie 1944, până la 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 februarie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1952/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 115/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
