ICCJ. Decizia nr. 2144/2006. Contencios. Anulare act administrativ, hotărâre CSM. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2144/2006
Dosar nr. 4024/2005
nr. 16466/1/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 decembrie 2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Asociaţia M.R., filiala Mureş, Asociaţia A.D.I. şi Asociaţia S.J., cu sediul în Târgu Mureş, au formulat recurs împotriva Hotărârilor nr. 444/2005 (Anexa nr. 2) şi nr. 496/2005 (Anexa nr. 3), emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând, totodată, şi suspendarea executării acestora, până la soluţionarea irevocabilă a recursului.
Pe rolul Înaltei Curţi a mai fost înregistrat la 19 decembrie 2005, un recurs identic, declarat de aceleaşi părţi împotriva aceloraşi hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care, conform art. 164 C. proc. civ., pricinile s-au reunit sub nr. 4024/2005, respectiv număr unic 16466/1/2005.
În motivarea recursului s-au criticat hotărârile sus-menţionate, întrucât afectează în mod direct cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, fiind în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, republicată.
Astfel, Hotărârea nr. 444/2005 ar afecta dreptul la pensionare, întrucât Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune imperativ că vârsta limită de pensionare este cea de 68 ani şi, astfel, contravine dispoziţiilor Legii nr. 19/2000. Se menţionează în recurs că vârsta obligatorie de pensionare pentru magistraţi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, se argumentează recursul şi prin aceea că dispoziţia criticată din Hotărârea nr. 444/2005 excede şi vechiului text - art. 64 din Legea nr. 303/2004, adăugând nepermis dispoziţiilor legale invocate.
În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 419/2005, de care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii face vorbire în actele atacate, se apreciază că şi aceasta porneşte de la ideea că vârsta standard de pensionare este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, Curtea Constituţională criticând doar interdicţia de menţinere în funcţie, după împlinirea limitei de vârstă de pensionare.
Se apreciază că, Consiliul Superior al Magistraturii face o confuzie evidentă în hotărârea atacată, dispoziţia acestuia vizând pensionarea pentru limită de vârstă la 68 ani, când de fapt trebuia să se aibă în vedere menţinerea în funcţie, după împlinirea vârstei de pensionare. Prin această hotărâre, spun recurenţii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a încălcat dispoziţiile art. 132 din Constituţie, întrucât printre atribuţiile prevăzute la art. 143 nu se prevede delegarea legislativă.
Pentru aceleaşi motive a fost criticată şi Hotărârea nr. 496/2005, solicitându-se anularea acestora.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 303/2004, republicată, prevăd că judecătorii şi procurorii, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică prevăzut de art. 87, nu pot fi menţinuţi în funcţie, după împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege.
Hotărârile atacate în prezentul recurs sunt emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în concordanţă cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale, care a statuat că, în cazul magistraţilor, vârsta de pensionare este de 68 de ani, nemaifiind evocată Legea nr. 19/2000, ca reglementare de referinţă.
Faptul că noua lege privind Statutul judecătorilor şi procurorilor face trimitere la Legea pensiilor, nu poate constitui o neconstituţionalitate, pentru că o dispoziţie dintr-un act normativ poate face trimitere la alt act normativ de formă juridică egală.
Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 19/2000 sunt legi organice cu aceeaşi forţă juridică, însă Legea nr. 303/2004 este legea interpretată, diferite fiind doar nomele de interpretare.
Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale noile dispoziţii ale art. 82, care conduce la pensionarea forţată a magistraţilor la împlinirea vârstei standard de pensionare din sistemul public, dar şi înlăturarea din funcţie, dacă au îndeplinit vârsta respectivă prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca dispoziţiile art. 16 din Constituţie, interdicţia menţinerii în funcţie a judecătorilor, procurorilor şi personalului prevăzut în textul de lege, de care am făcut vorbire mai sus, după împlinirea vârstei standard de pensionare, având caracter discriminatoriu în raport cu celelalte categorii de cetăţeni care beneficiază de principiile generale ale sistemului public de pensii.
Legea nr. 19/2000 prevede creşterea treptată a vârstei standard de pensionare până în anul 2014, astfel încât Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 375/2005, a constatat fără posibilitate de tăgadă că aceste dispoziţii încalcă principiile independenţei şi inamovibilităţii judecătorilor, prevăzute de art. 124 din Constituţie, prin aceea că sunt eliberaţi din funcţie, cu sau fără pensionare, indiferent dacă mai au sau nu, capacitatea de a-şi continua activitatea.
Dispoziţiile art. 82 sunt neconstituţionale şi privitor la judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încălcând dispoziţiile art. 155 din Constituţie.
Astfel, faţă de dispoziţiile exprese ale Deciziei nr. 375/2005 şi cele ale Deciziei nr. 419/2005, ale Curţii Constituţionale şi de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, atacate prin prezenta cerere, sunt legale, motiv pentru care se vor respinge recursurile declarate de Asociaţia M.R., filiala Mureş, Asociaţia A.D.I. şi Asociaţia S.J. Târgu Mureş, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Asociaţia M.R., filiala Mureş, Asociaţia A.D.I. şi Asociaţia S.J. Târgu Mureş împotriva Hotărârii nr. 444 din 12 octombrie 2005 (Anexa nr. 2) şi a Hotărârii nr. 496 din 26 octombrie 2005 (Anexa nr. 3), ambele ale Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2143/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2147/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
