ICCJ. Decizia nr. 2151/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2151/2006
Dosar nr. 1936/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 24 noiembrie 2005, reclamantul G.N.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5232 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 444/CA din 15 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, fiind strămutată, urmare a Tratatului de la Craiova din 1940, din localitatea de domiciliu, situată pe teritoriul Statului Bulgar, în România, comuna Eschibaba, judeţul Tulcea.
În raport cu această situaţie de fapt şi având în vedere că scopul reglementării conţinute în Legea nr. 189/2000, a fost acela de a acorda drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care s-au aflat la un moment dat în situaţia prevăzută de lege, instanţa de fond a conchis că beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ sus menţionat, şi copii născuţi în perioada strămutării părinţilor, astfel cum este cazul reclamantului, născut la 16 decembrie 1943, pe teritoriul României, în localitatea Eschibaba, judeţul Tulcea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greşita aplicare a prevederilor legale şi susţinând că acestea nu includ printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuţi în perioada strămutării părinţilor.
În sprijinul acestei susţineri, recurenta a invocat şi adresa Ministerului Justiţiei nr. 72712 din 12 august 2005, potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai celor născuţi sau concepuţi, anterior datei strămutării părinţilor.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii a fost acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Curtea va respinge, de asemenea, apărarea recurentei privind interpretarea dată dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin adresa Ministerului Justiţiei mai sus menţionată, întrucât acest act administrativ, prin natura sa, nu poate avea drept consecinţă, modificarea sau completarea legii în baza căreia a fost emis.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există, motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 444/CA din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2155/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
