ICCJ. Decizia nr. 2157/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2157/2006
Dosar nr. 3535/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 27 decembrie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5155 din 31 august 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 42/CA din 19 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care scopul reglementării conţinute în Legea nr. 189/2000, a fost acela de a acorda drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care s-au aflat la un moment dat în situaţia prevăzută de lege, rezultă, în mod evident, că beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, şi copii născuţi în perioada strămutării părinţilor, astfel cum este cazul reclamantului, născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greşita aplicare a prevederilor legale şi susţinând că acestea nu includ printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuţi în perioada strămutării părinţilor.
În sprijinul acestei susţineri, recurenta a invocat şi adresa Ministerului Justiţiei nr. 72712 din 12 august 2005, potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor născute sau concepute anterior datei strămutării, acesta nefiind şi cazul reclamantului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii constă în acordarea unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Curtea va respinge, de asemenea, apărarea recurentei privind interpretarea dată dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin adresa Ministerului Justiţiei mai sus menţionată, întrucât acest act administrativ, prin natura sa, nu poate avea drept consecinţă, modificarea sau completarea legii, în baza căreia a fost emis.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 42/CA din 19 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2158/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
