ICCJ. Decizia nr. 2158/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2158/2006
Dosar nr. 3565/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 6 ianuarie 2006, reclamanta G.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5295 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statul de persoană strămutată din motive etnice.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 92/CA din 2 februarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care scopul reglementării conţinute în Legea nr. 189/2000 a fost acela de a acorda drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care s-au aflat, la un moment dat, în situaţia prevăzută de lege, în mod evident, beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ menţionat, şi copii născuţi în perioada strămutării părinţilor, situaţie în care se află şi reclamanta din dosar.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greşita aplicare a prevederilor legii şi susţinând că acestea nu includ, printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuţi în perioada strămutării părinţilor.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin dispoziţiile art. 2 din HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul schimbului de populaţii, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa de fond a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi, are acelaşi statut.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 92/CA din 2 februarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2157/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2509/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
