ICCJ. Decizia nr. 2234/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2234/2006
Dosar nr. 2154/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2005, reclamanta V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4310 din 12 septembrie 2005 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoită să se refugieze, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu (Braşov), în localitatea Baraolt, judeţul Covasna şi apoi în Târgu-Mureş, judeţul Mureş.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 155/F din 6 decembrie 2005, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de refugiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta V.P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că tatăl său a fost dat afară de la locul de muncă, datorită faptului că era maghiar, ceea ce reprezintă persecuţie etnică, situaţie care a determinat refugiul.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Rezultă, aşadar, condiţia esenţială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată, şi anume, persecuţia etnică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără echivoc, că motivul plecării familiei reclamantei din localitatea de domiciliu a fost lipsa serviciului tatălui, şi nu persecuţia etnică în sensul legii.
Astfel, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Se constată, în consecinţă, că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, motiv pentru care recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.P. împotriva sentinţei nr. 155/F din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2006. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2236/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
