ICCJ. Decizia nr. 2232/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2232/2006
Dosar nr. 2009/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2005, reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4325 din 12 septembrie 2005 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia sa, din motive etnice, din localitatea de domiciliu Hodoşa, în altă localitate, de unde s-au reîntors în luna septembrie 1945.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 153/F din 6 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea Hodoşa, în localitatea Doborhegy - Ungaria, datorită persecuţiilor etnice, încadrându-se în condiţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurenta a arătat că plecarea familiei reclamantului de pe teritoriul ocupat de autorităţile ungare (localitatea Hodoşa), pe teritoriul ocupat de aceleaşi autorităţi (localitatea Doborhegy), nu face obiectul Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din declaraţiile martorilor B.A., K.E, declaraţii prin care s-a făcut dovada persecuţiei etnice, în condiţiile art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art.312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 153/F din 6 decembrie2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2233/2006. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
