ICCJ. Decizia nr. 2231/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2231/2006
Dosar nr. 1943/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2005, reclamantul L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5202 din 31 octombrie 2005, recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu data depunerii cererii.
Reclamantul a arătat că s-a născut la 24 februarie 1944, părinţii săi fiind strămutaţi ca urmare a aplicării Tratatului semnat la Craiova, în anul 1940, între Bulgaria şi România.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 442/CA din 15 decembrie 2005, a admis contestaţia, a anulat hotărârea contestată şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000 şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile, ca şi familia sa, astfel că este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că este lipsită de temei legal, întrucât intimatul-reclamant nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie, pentru a susţine că a fost strămutat şi că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii s-au refugiat sau au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, reiese din copia-extras de pe „Tabloul cu culturile nerecoltate ale românilor şi coloniştilor din comuna Rahman Asiclar, judeţul Durostor", declaraţia de avere a tatălui reclamantului şi acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 442/CA din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2232/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
