ICCJ. Decizia nr. 2237/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2237/2006
Dosar nr. 2458/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 februarie 2004, reclamantul N.R. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, solicitând anularea dispoziţiei de sancţionare cu destituirea din poliţie şi a deciziei de respingere a contestaţiei, datate 25 noiembrie 2003 şi respectiv, 23 decembrie 2003 şi obligarea pârâţilor la reintegrarea în funcţia anterioară şi la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsurile dispuse de pârâţi sunt nelegale şi netemeinice, pe de o parte nefăcându-se dovada că, în calitate de agent principal de poliţie la Punctul de Frontieră Moraviţa, ar fi comis vreo abatere disciplinară, iar pe de altă parte, sancţiunea disciplinară fiind prescrisă prin depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 360/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 293 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea, constatând nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare.
Recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 2623 din 19 aprilie 2005, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecarea fondului litigiului.
În fond, după casare, prin sentinţa civilă nr. 347 din 22 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat actele administrative şi a dispus obligarea pârâţilor la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, precum şi la plata drepturilor salariale cuvenite de la data destituirii din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut prescripţia aplicării sancţiunii disciplinare, în raport cu prevederile art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002.
În acest sens, s-a constatat că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a luat cunoştinţă de abaterea săvârşită de reclamant, la 24 octombrie 2003, iar dispoziţia de destituire din funcţie a fost emisă la 25 noiembrie 2003.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au susţinut că, în realitate, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a luat cunoştinţă despre abaterea săvârşită de reclamant, la data de 4 noiembrie 2003, când i-a fost prezentat raportul motivat întocmit la 3 noiembrie 2003, de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, în baza căruia s-a dispus sancţionarea prin dispoziţia nr. S 110339 emisă la 24 noiembrie 2003, şi nu la 25 noiembrie 2003, cum greşit a reţinut instanţa.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea fondului litigiului.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că data de 24 octombrie 2003 este cea la care conducătorul instituţiei pârâte a luat cunoştinţă despre fapta reţinută în sarcina reclamantului, neavând relevanţă dacă în acel moment putea sau nu fi calificată drept abatere disciplinară.
Dar, astfel cum rezultă din actul nou depus în recurs, dispoziţia de sancţionare a reclamantului, nr. D3/S1/VD/110339 a fost emisă la 24 noiembrie 2003, şi nu la 25 noiembrie 2003, aceasta fiind doar data comunicării măsurii dispuse.
În raport cu prevederile art. 101 C. proc. civ., potrivit cărora termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul ziua când a început şi cea când s-a sfârşit termenul, se constată că dispoziţia atacată a fost emisă în interiorul termenului legal.
În consecinţă, excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii fiind greşit admisă, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va dispune trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 347 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2238/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
