ICCJ. Decizia nr. 2236/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2236/2006
Dosar nr. 2313/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 24 august 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5135 din 29 iulie 2005, stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, urmare a schimbului de populaţie ce a avut loc în baza Tratatului de la Craiova din anul 1940.
A mai precizat reclamanta, că s-a născut la 14 aprilie 1942, în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, în perioada refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 398/CA din 8 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Instanţa a reţinut că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece consecinţele persecuţiilor au fost resimţite, nu numai de persoanele strămutate în mod efectiv, ci şi de copiii născuţi în perioada de refugiu, când îngrădirea libertăţii părinţilor s-a răsfrânt implicit şi asupra libertăţii acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a arătat că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, precum şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi ulterior.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut, ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile martorilor M.M. şi M.D., situaţia privind averea imobiliară a locuitorului D.N. (tatăl reclamantei), acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 398/CA din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2237/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
