ICCJ. Decizia nr. 2240/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2240/2006
Dosar nr. 2901/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2005, reclamanta B.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5198 din 31 octombrie 2005 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la 28 noiembrie 1943, după strămutarea părinţilor săi care au făcut obiectul schimbului de populaţie ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în anul 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 478/CA din 22 decembrie 2005, a admis contestaţia, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi, în consecinţă, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimata-pârâtă nu a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinţilor, astfel că, greşit, instanţa de fond i-a stabilit acesteia, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţia de avere imobiliară a tatălui reclamantei, eliberată de Arhivele Naţionale şi acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 478/CA din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2241/2006. Contencios → |
|---|
