ICCJ. Decizia nr. 2244/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2244/2006
Dosar nr. 3476/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2005, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11514 din 2 septembrie 2005 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, arătând că a fost refugiată, împreună cu părinţii, din localitatea Păuşa, în Braşov.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7/CA din 16 ianuarie 2006, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu se află în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000, la data părăsirii domiciliului, respectiv la 18 mai 1940, neexistând instaurat vreun regim care să o persecute etnic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că data corectă a refugiului a fost 2 noiembrie 1940, soţului său, care s-a refugiat la aceeaşi dată, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de lege.
Recursul este întemeiat.
În conformitate cu art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
La 8 februarie 2005, reclamanta T.I. a solicitat Casei Judeţene de Pensii Bihor, stabilirea calităţii de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2999, aceasta emiţând hotărârea nr. 11514 din 2 septembrie 2005, menţinută de instanţa de fond.
Analizând cauza, în raport cu probele administrate, se constată că reclamanta a făcut dovada că se încadrează în prevederile legale menţionate, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: copii - extras de pe Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, în perioada 1940 - 1944, „fişa" refugiatului şi acte de stare civilă.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art.312 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi, în fond, se va admite acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei nr. 7/CA din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea reclamantei T.I.
Anulează hotărârea nr. 11514 din 2 septembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Bihor şi obligă pârâta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 noiembrie 1940 - 15 octombrie 1944, cu începere de la 1 martie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
