ICCJ. Decizia nr. 2243/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2243/2006
Dosar nr. 3467/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2005, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5286 din 30 noiembrie 2005 şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 16 decembrie 1944, în localitatea Baia, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul schimbului de populaţie, urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în anul 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 16/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000, obligând pârâta, să emită o hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor începând cu luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 16 decembrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudecăţi pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimatul-reclamant s-a născut în anul 1944, după strămutarea părinţilor săi, astfel că nu poate susţine că a fost obligat să-şi schimbe domiciliul în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: situaţia privind averea imobiliară a tatălui reclamantului, copie-extras de pe „Tabloul evacuaţilor din Cadrilater, existenţi la data de 1 decembrie 1941, în comuna Baia, judeţul Constanţa" şi acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 16/CA din 12 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2242/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2244/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
