ICCJ. Decizia nr. 2246/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2246/2006
Dosar nr. 3581/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 noiembrie 2005, G.M., prin mandatar G.V., a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea adresei nr. 64525/5 din 14 septembrie 2005 şi obligarea pârâtului să-i elibereze un răspuns, din care să rezulte punctual: recunoaşterea dreptului şi interesului său legitim, ca apatrid, care nu face obiectul „unui acord de readmisie, de a intra pe teritoriul României, numai în baza unei vize solicitate personal de la reprezentanţele diplomatice ale României în Germania, recunoaşterea dreptului şi interesului legitim, ca în cazul ajungerii la frontiera României, fără viză pe documentul de transport Laissez-Passer, Ministerul Administraţiei şi Internelor să nu-i permită intrarea în România; obligarea Ministerului Administraţiei şi Internelor să rectifice răspunsul transmis autorităţilor germane, cu scrisoarea nr. 1264 din 2 mai 2001, referitor la permiterea intrării fără viză pe teritoriul României şi suspendarea executării actului contestat, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
La 29 noiembrie 2005, reclamantul, prin mandatar, şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, să-i rezolve cererea adresată cu nr. 16195 din 12 august 2005 şi să comunice de urgenţă Ministerului de Interne al Landului Bavaria, că nu i se permite intrarea fără viză pe teritoriul României, Totodată, a mai solicitat obligarea pârâtului, la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că răspunsul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 65425 din 14 septembrie 2005 reprezintă în fapt un refuz nelegal de a soluţiona o cerere, perpetuând, astfel, o stare de ilegalitate instaurată din 2001.
Deşi legile în vigoare nu-i permit intrarea în România, fără să fi solicitat şi să fi primit viza în acest sens, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin refuzul de a-i soluţiona cererea, permite intrarea ilegală, lezându-i, astfel, interesul de a obţine dreptul de şedere în Germania, „atitudinea umanitară" a pârâtului, fiind folosită drept argument în Decizia de preexpulzare emisă de autorităţile germane.
Prin sentinţa civilă nr. 168 din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe fond, a respins cererea reclamantului.
S-a reţinut că actul contestat reprezintă răspunsul pârâtului la memoriul formulat de reclamant, el având caracterul unei comunicări, şi nu de act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 1 al Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, G.M., prin mandatar G.V., care a susţinut, în esenţă, că actul dedus judecăţii poate fi asimilat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unui act administrativ.
Refuzul constant de soluţionare a cererii adresate la 12 august 2005, Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care s-a solicitat rectificarea răspunsului transmis autorităţilor germane, la 2 mai 2005, cu nr. 1246, aşa cum rezultă din adresa nr. 65485/5 din 10 noiembrie 2005, este evident şi prin el i se încalcă dreptul pe care îl conferă OUG nr. 194/2001, respectiv de a intra în ţară în mod legal, pe baza vizei şi nicidecum prin derogare de la acest regim.
Recursul nu este fondat.
Prin petiţia adresată de reclamant, Ministerului Administraţiei şi Internelor, la 12 august 2005, acesta a solicitat repunerea în legalitate a practicii ilegale a poliţiei de frontieră de a permite intrarea apatrizilor expulzaţi din Germania, în România, fără vize, precum şi rectificarea răspunsului nr. 1264 din 2 mai 2001, transmis autorităţilor germane de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul primirii apatrizilor fără vize.
Cu adresa nr. 65425/5 din 14 septembrie 2005, pârâtul a răspuns acestor solicitări, explicând că în ce priveşte rectificarea răspunsului menţionat, nu s-a făcut dovada existenţei vreunui asemenea act, iar în ce priveşte acceptarea în ţară şi fără viză pe documentul de călătorie, Statul Român şi-a manifestat disponibilitatea din motive umanitare şi numai cu condiţia ca şi străinul să-şi fi manifestat intenţia de a intra în România.
De altfel, s-a precizat că reclamantul a obţinut prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în dosarul G. împotriva Germaniei, dreptul de a fi primit în ţară fără viză, cu condiţia de a-şi manifesta această intenţie.
Astfel fiind, este evident că cererea reclamantului, de a i se răspunde la petiţia înregistrată la 12 august 2005, a fost soluţionată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin adresa nr. 65425/2005.
Faptul că prin conţinutul său, adresa de răspuns îl nemulţumeşte pe reclamant, nu poate fi asociat cu refuzul de soluţionare a unei plângeri, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul de petiţionare al reclamantului nefiind vătămat.
De altfel, răspunsul, astfel, comunicat de Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are conţinutul unui act administrativ şi nu vatămă drepturile reclamantului, recunoscute de Convenţia privind statutul apatrizilor încheiată la New York, în septembrie 1954 şi mai ales, nu poate influenţa dreptul de şedere în Germania sau de expulzare, această măsură fiind de competenţa statului german.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei nr. 168/F din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2247/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
