ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2245/2006
Dosar nr. 3537/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2005, reclamantul N.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5067 din 31 martie 2005 şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la 12 februarie 1942, în localitatea Beidaud, judeţul Tulcea, după strămutarea părinţilor săi care au făcut obiectul schimbului de populaţie, urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în anul 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 68/CA din 26 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a constatat că reclamantul este beneficiarul Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 12 februarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este de necontestat faptul că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudecăţi pe care le-a suferit familia, sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimatul-pârât nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie, astfel că nu poate susţine că a fost obligat să-şi schimbe domiciliul şi că a suferit persecuţii etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţia martorului C.I., fişa eliberată de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, proces-verbal eliberat de Serviciul colonizării, copie - extras de pe Tabloul cu evacuaţii din Cadrilater, definitivaţi în centrul Beidaud, acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 68/CA din 26 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2246/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
