ICCJ. Decizia nr. 2247/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2247/2006
Dosar nr. 3666/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2005, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, anularea hotărârii nr. 1874 din 16 noiembrie 2005 şi recunoaşterea calităţii de refugiată din motive etnice, sub acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la 10 iunie 1942, în localitatea Saschiz, judeţul Mureş, în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9 din 11 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 10 iunie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că persoana persecutată în înţelesul OG nr. 105/1999 este atât persoana care a suferit persecuţii în mod direct şi nemijlocit, cât şi aceea care a suferit persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au produs asupra sa, acesta din urmă fiind cazul copilului născut în timpul refugiului părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a arătat că statutul de persoană persecutată etnic nu poate fi recunoscut copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, situaţiile de acest gen nefiind reglementate prin lege.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: „Fişa" refugiatului M.I., tatăl reclamantei, eliberată de Arhivele Naţionale şi acte de stare civilă.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.200.000 lei (ROL) în favoarea intimatei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 9 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.200.000 ROL cheltuieli de judecată către intimata B.D.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2246/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
