ICCJ. Decizia nr. 2310/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 305/CA din 9 decembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamanta A.E., a dispus anularea hotărârii nr. 2065 din 30 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 23 ianuarie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost născută în timpul refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, ca urmare a persecuțiilor etnice.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta este beneficiara dispozițiilor Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta s-a născut în anul 1944, iar legea nu precizează expres că din categoria persoanelor refugiate din localitatea de domiciliu, în altă localitate, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, face parte și persoana care s-a născut ulterior refugiului părinților săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de naștere, intimata s-a născut la data de 23 ianuarie 1944, în localitatea Păuliș, Raionul Lipova.
Din adresa nr. 104222/2002, eliberată de Arhivele Naționale și adresa eliberată de Comisariatul General al Refugiaților din nordul Transilvaniei la data de 4 august 1942, rezultă că au avut calitatea de refugiați C.L., C.A., C.C. și C.E., respectiv tatăl, mama și surorile intimatei.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.
Pentru considerentele precizate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2311/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2313/2006. Contencios → |
|---|
