ICCJ. Decizia nr. 323/2006. Contencios. Refuz acordare regim tolerare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 323/2006
Dosar nr. 7573/2004
nr. 25351/1/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1272/2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei - Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. A obligat pârâta, să aprobe reclamantei, cererea de acordare a tolerării pe teritoriul României, pe o perioadă de 6 luni.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, prima instanţă a reţinut că lipsa documentului de identitate al copilului este o împrejurare obiectivă, de natură să o împiedice pe reclamantă să părăsească România. S-a apreciat că nu poate fi avută în vedere susţinerea pârâtei, în sensul că reclamanta cu rea credinţă şi-a creat această situaţie, atâta vreme, cât reglementările în vigoare nu prevăd eliberarea unui certificat constatator în situaţia de fapt a reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate şi dispoziţiile OUG nr. 194/1992, apreciind că prevederile art. 98 şi 99 C. proc. civ., nu îi pot fi aplicate reclamantei-intimate, atât timp, cât nu există motive obiective care s-o împiedice să părăsească teritoriul României. De asemenea, recurentul arată că intimata-reclamantă nu a fost de bună credinţă, întrucât înainte de naşterea copilului, ar fi putut pleca din ţară, cu atât mai mult, cu cât, timp de 2 ani a stat în România, ilegal.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din examinarea motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Intimata-reclamantă îşi are viaţa de familie în România, fapt necontestat, împreună cu soţul său, care se află în procedură de recunoaştere a statutului de refugiat şi cu copilul lor născut la 25 ianuarie 2003.
Corect a apreciat curtea de apel că intimata nu poate părăsi teritoriul ţării, întrucât copilului nu i-a fost înregistrată naşterea, neavând act de identitate, împrejurare de natură obiectivă care o împiedică pe aceasta să plece din România.
Tot din acte rezultă că intimata a formulat în acest scop, acţiunea în justiţie, pentru înregistrarea tardivă a naşterii copilului, acţiune care se află pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Nu poate fi primită argumentarea din recurs a Ministerului de Interne, în sensul că intimata şi-ar fi creat singură situaţia de fapt în care se află, atâta vreme, cât legislaţia în vigoare nu prevede eliberarea unui certificat constatator pentru naşterile neasistate de medici.
Desigur că, în speţă sunt operabile pe deplin dispoziţiile art. 99 din OUG nr. 194/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 357/2003 şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât a fost încălcat principiul conform căruia în situaţia în care celula de familie este constituită pe teritoriul ţării gazdă, protecţia conferită de acest text de lege, este totală.
Tot art. 8 prevede că este neadmis amestecul vreunei autorităţi publice în exercitarea acestui drept care priveşte viaţa privată şi de familie, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care într-o societate democratică este necesară pentru securitatea naţională şi apărarea ordinii publice.
Or, în speţă, ne aflăm clar sub incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Convenţie, şi nu a excepţiilor prevăzute de aceasta, textul de lege protejând drepturi care semnifică respectul social datorat individului.
Faţă de toate aceste considerente, se apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de C.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinţei civile nr. 1272 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 374/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
