ICCJ. Decizia nr. 2445/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11 iulie 2000, sub nr. 1061, reclamantul H.L. a chemat în judecată pârâta SC C.E.C. SA, solicitând anularea Circularei nr. 4/2000, obligarea pârâtei la menținerea în vigoare a clauzelor contractuale încheiate în urmă cu 25 ani, participarea în continuare la tragerile trimestriale cu câștiguri în autoturisme și restituirea depunerii inițiale de câte 55.000 lei depusă de reclamant în anii 1975 și 1986, actualizată cu rata inflației, respectiv 572 dolari SUA pe fiecare libret, în lei, la cursul oficial al Băncii Naționale a României, la data pronunțării sentinței.
Prin sentința civilă nr. 1487 din 31 octombrie 2000 s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, fiind înregistrată la această instanță, sub nr. 850 din 25 ianuarie 2001. Prin încheierea din 27 martie 2001 s-a dispus suspendarea judecării, în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în vederea soluționării contestației formulată, față de modul de stabilire a taxei de timbru.
Sentința civilă nr. 1487/2000 a fost casată prin decizia civilă nr. 1801 din 17 mai 2002, pronunțată în dosarul nr. 3953/2001, al Curții Supreme de Justiție, dispunându-se trimiterea cauzei, spre soluționare, la Curtea de Apel București, întrucât actul atacat este act administrativ.
în fond, după casare, Curtea de Apel București a înregistrat cauza sub nr. 1246/2002, iar prin sentința civilă nr. 796 din 11 septembrie 2002 a respins acțiunea, ca fiind inadmisibilă.
Această hotărâre a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, prin decizia nr. 1075 din 18 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2687/2002 al Curții Supreme de Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 1262/2003, iar prin sentința civilă nr. 826 din 4 iunie 2003 au fost respinse, ca tardiv formulate, capetele 1 și 2 de cerere și s-a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privind restituirea sumelor depuse pe cele 8 librete C.E.C., în cuantumul precizat de 118.000.000 lei. Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 723 din 23 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3533/2003, al Curții Supreme de Justiție.
în dosarul nr. 850/2001, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării motivelor de suspendare, iar prin sentința civilă nr. 182 din 11 ianuarie 2005, s-a declinat competența, în favoarea Curții de Apel București, raportat la obiectul cauzei - contencios administrativ.
Curtea de Apel București a înregistrat dosarul sub nr. 1213 din 6 aprilie 2005 și a calificat cererea depusă de reclamant, la 21 aprilie 2005, ca fiind modificatoare a obiectului acțiunii, în sensul că se solicită numai obligarea pârâtei la plata sumei de 8877 dolari SUA, reprezentând valoarea actualizată a sumei de 40.000 lei, depusă de reclamant în perioada 1975 - 1985. Prin urmare, prin sentința civilă nr. 1178 din 17 iunie 2005, a declinat competența, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a), coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 8908 din 26 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 12618/2005, s-a declarat la rândul său, necompetentă material în soluționarea cauzei dezînvestindu-se în favoarea Curții de Apel București. Au fost avute în vedere notele scrise depuse de reclamant, la dosar, din care a rezultat că acesta a solicitat și solicită în continuare, anularea Circularei 4/2000, fără de care nu este posibilă acordarea măsurii subsidiare a despăgubirilor actualizate.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
Examinând actele dosarului, în condițiile art. 22 pct. 5 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că în mod greșit, Judecătoria sectorului 3 București s-a considerat legal învestită cu o altă acțiune, decât cea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 826 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel București, pronunțată în ciclul al II-lea al rejudecării și menținută prin decizia nr. 726/2004, aspecte ce nu au fost sesizate nici de Curtea de Apel București, astfel încât soluțiile repetate de declinare a competenței adoptate în cauză, nu au nici o justificare legală.
Dosarul nr. 850/2001 al Judecătoriei sectorului 3 București a fost format în baza sentinței civile nr. 1487 din 31 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a adoptat soluția de declinare a competenței, cum s-a arătat mai sus. Or, această hotărâre a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, la 17 mai 2002, prin decizia civilă nr. 1801/2002, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel București, dosarul urmându-și cursul firesc, până la soluționarea sa prin sentința nr. 826 din 4 iunie 2004, devenită și irevocabilă prin decizia civilă nr. 723/2004.
Cum în mod inexplicabil, dosarul nr. 850/2001 figurează în continuare pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, singura soluție legalmente posibilă pentru înlăturarea inadvertențelor din evidențele instanței, era aceea a constatării împrejurării că hotărârea în baza căreia a fost format, a fost casată încă de la 17 mai 2002, urmată de dezînvestirea instanței pe acest considerent.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei, în aceste limite, revine Judecătoriei sectorului 3 București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2424/2006. Contencios → |
|---|
