ICCJ. Decizia nr. 2435/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta L.Z. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea hotărârii nr. 5258 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al acestui act normativ, deoarece este născută la data de 25 aprilie 1944, după schimbul de populație ce a avut loc, urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 44/CA din 19 ianuarie 2006, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 5258 din 30 noiembrie 2005 și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că intimata L.Z. nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
în cauză, reclamanta s-a născut la data de 25 aprilie 1944, în localitatea Budești, raionul Oltenița, deci, ulterior schimbului de populație dintre Bulgaria și România, urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 1940.
Cu toate acestea, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta are statut de persoană refugiată, urmând să beneficieze de drepturile pe care legea le recunoaște acestei categorii de persoane, întrucât a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Chiar dacă intimata-reclamantă a suferit persecuțiile respective în mod indirect, nu se poate susține că nu beneficiază de drepturile pe care legea le prevede, întrucât finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, copii născuți în această perioadă, nefiind exceptați de la beneficiul acestui act normativ.
Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2437/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2429/2006. Contencios → |
|---|
