ICCJ. Decizia nr. 2473/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5247 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 20 ianuarie 1944, după strămutarea părinților săi, din Bulgaria, în România și a suferit aceleași consecințe nefavorabile ale strămutării, ca și aceștia.
Prin sentința civilă nr. 32/CA din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M. și a anulat hotărârea nr. 5247 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.
A stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut ulterior strămutării părinților săi și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit și familia sa.
împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a motivat în esență, că reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinților săi.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, de educație, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.
Drepturile și obligațiile părintești sunt enumerate generic în conținutul art. 202, 205, 207 ș.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind "Ocrotirea celor lipsiți de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă și a altor persoane" C. fam.
în raport cu dispozițiile legale mai sus-citate, ca și, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecție, ajutor și pază a părinților față de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinții săi, precum și că orice separare de aceștia nu este validă decât în cazuri de excepție, anume prevăzute de lege și reglementate prin lege. Despărțirea copilului de părinți, afară de asemenea cazuri de excepție, este un act imoral și antisocial, după cum și instituirea sau confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, în despărțire de statutul juridic al părinților care-l au în îngrijire, constituie în aceeași măsură o încărcare a principiilor legii.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2472/2006. Contencios → |
|---|
