ICCJ. Decizia nr. 2482/2006. Contencios
| Comentarii |
|
R.I. a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii nr. 534/2003 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, a deciziilor nr. 2256 din 5 aprilie 2005, nr. 5153 din 25 octombrie 2005 și nr. 1098 din 30 martie 2006, pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Revizuientul a reiterat toate motivele cuprinse în contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestație care i-a fost respinsă prin decizia nr. 1098 din 30 martie 2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că recursul formulat împotriva deciziei nr. 534/2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a fost declarat tardiv.
în motivarea contestației arată că instanța a dat hotărârea, cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 și 10, art. 101 alin. (1) și (5), art. 104,art. 284 alin. (1), art. 301 și art. 310 C. proc. civ., considerând că nu s-au avut în vedere toate detaliile la calcularea termenului de depunere a recursului.
Mai arată că recursul l-a promovat în termen legal, pentru că termenul final de depunere a recursului era 15 decembrie 2003, iar acesta a depus recursul la Oficiul poștal, la 11 decembrie 2003 și a fost trimis de Curtea Supremă de Justiție, la Curtea de Conturi, la 15 decembrie 2003.
Susține că termenul legal de depunere a recursului era de 19 zile, conform prevederilor art. 104 C. proc. civ., iar art. 302 din cod stabilește că nulitatea nu e impusă ca un act imperativ, ci ca o procedură și că în cauză s-a creat o situație de excepție, prin aceea că instanța Curții de Conturi a menționat în hotărâre, recurarea acesteia la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând contestația în anulare de față, înalta Curte a reținut următoarele:
Contestatorul a formulat contestația împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005, prin care s-a respins o altă contestație în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2256 din 5 aprilie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată, reținându-se că decizia nr. 534/2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a fost recurată tardiv.
în cauza de față trebuie stabilit dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., referitoare la decizia atacată cu contestația în anulare, și anume, cea prin care s-a respins anterioara contestație în anulare, ca nefondată.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."
Iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că poate fi totuși primită contestația, pentru motivele arătate în alin. (1), "în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond".
în ce privește cele două motive de contestație prevăzute de alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., chiar dacă au fost invocate, ca motive ale prezentei contestații, nu se constată nici că nu s-ar fi îndeplinit legal procedura de citare cu contestatorul, în ziua când s-a judecat contestația în anulare atacată cu prezenta contestație în anulare și nici nu s-a pronunțat decizia respectivă, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Referitor la dispozițiile alin. (2) al art. 317 C. proc. civ., motivele de la alin. (1) nu au fost invocate prin cererea de recurs, dar nici prin contestația în anulare anterioară.
Prin contestația în anulare contestată s-a reținut că recursul formulat împotriva deciziei nr. 534/2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, s-a declarat tardiv, astfel că în această contestație în anulare nu se mai poate pune din nou în discuție o astfel de problemă, existând deja două hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit în același sens.
Pentru considerentele arătate mai sus, reținându-se că nu este fondată contestația în anulare, a fost respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2473/2006. Contencios → |
|---|
