ICCJ. Decizia nr. 2498/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. 4590 din14 iulie 2005, SC R. SRL Iași, respectiv SC T. SRL Iași au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, anularea deciziei Comisiei de validare a atribuirii electronice prin licitație a traseelor 12, 13 și 14 Iași, identificate la poziția 7, pentru județul Iași, pronunțată în ședința de atribuire din 3 Iunie 2005. Reclamantele au mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata de daune pentru prejudiciul suferit prin neexploatarea mijloacelor de transport, de la data licitației și până la punerea sa în drepturi.
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, alături de A. 456-IS, s-au înscris la licitația electronică desfășurată în data de 3 Iunie 2005, pentru grupa de trasee 12, 13 și 14 și că, deși termenul limită pentru afișarea rezultatelor era la data de 31 mai 2005, pârâtele au procedat la efectuarea de modificări după termenul limită de primire a contestațiilor, încălcând, astfel, procedura de atribuire legal aprobată. Reclamantele au mai precizat că, în opinia lor, aceste aspecte au alterat decizia finală, dat fiind faptul că au fost împiedicate să își modifice propria ofertă în funcție de informațiile relevante apărute până la data închiderii licitației.
La termenul din 19 septembrie 2005, instanța, la cererea pârâtei A.R.R., a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SC V.T. SRL Iași, a SC I. SRL Iași și a Misterului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Prin sentința nr. 171/CA din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Misterul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, respingând, în consecință, acțiunea introdusă în raport cu acest pârât. Totodată, instanța a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantelor, iar pe fond a respins acțiunea și în raport cu ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că traseele a căror atribuire a fost solicitată de reclamante, au fost deservite anterior de SC V.T. SRL Iași și SC I. SRL Iași, în baza unei asocieri realizate cu SC A. SA Iași, care s-a retras din asociere, motiv pentru care A.R.R. a dispus suspendarea licențelor de execuție pentru traseele în speță și pierderea de către asociați a vechimii neîntrerupte pe aceste trasee.
Totodată, instanța a mai reținut că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a dispus anularea actelor emise de A.R.R. în partea referitoare la nerecunoașterea vechimii neîntrerupte pe traseu a SC V.T. SRL Iași și a SC I. SRL Iași, iar că pârâtele au acționat în limita legii, deoarece hotărârile irevocabile prevalează. Totodată, s-a apreciat că nu se poate pretinde că s-ar fi încălcat calendarul și procedura aprobată, atâta timp cât punctajul obținut de pârâte, pe baza vechimii neîntrerupte pe traseu, nu putea fi egalat de reclamante.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, SC R. SRL Iași și SC T. SRL Iași, criticând soluția pronunțată, pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentele-reclamante au susținut că nu contestă temeinicia și justețea hotărârilor judecătorești irevocabile în speță, însă lipsa publicității acestora justifică dreptul de a invoca inopozabilitatea efectelor juridice. Totodată, recurentele-reclamante mai susțin că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, cu motivarea că pe parcursul judecății nu s-au formulat cereri de probe în completarea celor solicitate din oficiu.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza documentației întocmite, atât recurentele-reclamante SC R. SRL Iași și SC T. SRL Iași, constituite în A. 446-IS, cât și intimatele-pârâte SC V.T. SRL Iași și SC I. SRL Iași, membrii ai A. 456 IS, s-au înscris în lista operatorilor de transport participanți la ședința de atribuire în sistem electronic a traseelor naționale, ședință stabilită pentru data de 3 iunie 2005.
Recurentele-reclamante au solicitat și atribuirea grupelor de trasee 12 (Iași - Grajduri - Ipatele), 13 (Iași - Grajduri - Mironeasa) și 14 (Iași - Grajduri - Scânteia), grupă de trasee pentru care au fost declarate câștigătoare SC V.T. SRL Iași și SC I. SRL Iași, care au deținut un punctaj mai mare decât restul operatorilor solicitanți.
Din probatoriul administrat se constată că grupa de trasee în speță a fost deservită anterior de SC V.T. SRL Iași și SC I. SRL Iași, în baza unei asocieri cu SC A. SA Iași, A.R.R. dispunând suspendarea licențelor de execuție pentru traseele menționate și pierderea de către asociați a vechimii neîntrerupte.
Actele emise de A.R.R. în acest sens au fost contestate.
Astfel, prin decizia nr. 107/CA din 31 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, decizie definitivă și irevocabilă, instanța a admis recursul declarat de SC I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 95/E din 25 februarie 2005 și a anulat actul nr. 4996 din 12 octombrie 2004 al A.R.R., în partea referitoare la nerecunoașterea vechimii neîntrerupte pe traseele în speță.
Totodată, prin sentința civilă nr. 84/E din 18 februarie 2005 a Tribunalului Iași, sentință rămasă definitivă și irevocabilă la data de 31 mai 2005, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de SC V.T. SRL Iași, anulând actul nr. 4997 din 12 octombrie 2004, emis de A.R.R., în partea referitoare la nerecunoașterea vechimii neîntrerupte pe aceeași grupă de trasee.
La data de 1 iunie 2005, intimatele-pârâte sus-menționate au comunicat A.R.R., certificatele de soluție.
Susținerea recurentelor-reclamante, privind inopozabilitatea celor două hotărâri, nu poate fi reținută.
Astfel, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, raportul privind atribuirea în sistem electronic a traseelor naționale, se naște între operatorii de transport și organizatori, neexistând un raport direct între operatorii participanți direct la procedură, care să condiționeze în vreun fel derularea raportului dintre alți solicitanți și organizatori.
Pe de altă parte, în cazul de față, organizatorii au procedat potrivit prevederilor legale, ducând la îndeplinire obligația executării unor hotărâri definitive și irevocabile, în conformitate cu prevederile art. 22 și 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 261 C. proc. civ., măsură permisă și prin prisma prevederilor art. 14 din Metodologia pentru atribuirea în sistem electronic a traseelor naționale.
în atare condiții, nu se poate reține că prin punerea în executare a celor două hotărâri judecătorești, s-ar fi încălcat în mod culpabil Metodologia în speță, atâta vreme, cât intimatele-pârâte au acționat în spiritul și aplicarea legii.
în ce privește susținerea recurentelor-reclamante, relativă la repunerea cauzei pe rol, Curtea a apreciat soluția de respingere a instanței de fond, ca temeinică și legală.
Din actele dosarului rezultă că prin cererea introductivă, recurentele-reclamante nu au solicitat administrarea altor probe, decât proba cu înscrisuri, că la solicitarea instanței de fond s-au depus înscrisurile relevante în soluționarea cauzei, că părțile fiind reprezentate, nu au solicitat administrarea altor probe și că acestea au pus concluzii atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei, fără ca anterior să mai formuleze vreo cerere.
Curtea a constatat, totodată, că instanța de fond a avut în vedere întreg probatoriul administrat, așadar, și actul la care fac referire recurentele-reclamante, reținând în mod corect că este lipsit de consecințe juridice faptul că într-o primă etapă contestația formulată de intimatele-pârâte a fost respinsă, Comisia fiind îndrituită să revină asupra soluției în temeiul unor hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2911/2006. Contencios → |
|---|
