ICCJ. Decizia nr. 2915/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta G.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5361 din 31 ianuarie 2006 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea atacată i s-a respins în mod greșit cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, prin probele administrate făcând dovada faptului că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, urmare a Tratatului încheiat la Craiova în anul 1940, fiind născută ulterior refugiului părinților săi.
Prin sentința nr. 264/CA din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că din probatoriul administrat rezultă că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind, astfel, aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, ca și familia sa, urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată, pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel încât susținerile acesteia nu pot fi reținute.
înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.
O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimata-reclamantă a făcut dovada încadrării sale în situația prevăzută de lege, în conformitate cu prevederile art. 61din O.G. nr. 105/2000, aprobată prin Legea nr. 189/2000,.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2911/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2910/2006. Contencios → |
|---|
