ICCJ. Decizia nr. 2497/2006. Contencios
| Comentarii |
|
în perioada 23 - 26 noiembrie 2001, Direcția de Control Financiar a Camerei de Conturi Dolj a efectuat un control privind sprijinul financiar acordat de stat producătorilor agricoli, potrivit O.G. nr. 32/1999, la SC R. SA Craiova.
Cu ocazia efectuării acestui control s-a constat încasarea nejustificată de la bugetul de stat a sumei de 1.103.375.000 lei, ca urmare a încălcării prevederilor legale referitoare la finanțarea de la bugetul de stat a cupoanelor agricole.
Actul de control în speță a fost trimis Procurorului financiar de pe lângă Curtea de Conturi Dolj, care a întocmit actul de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin rezoluția din 16 aprilie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.A., administrator al SC R. SA Craiova, iar prin rezoluția din 11 iunie 2003, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj a dispus clasarea procesului-verbal de control, concluzionând că societatea în speță nu face parte din categoria de persoane beneficiare de sprijin financiar din partea statului, nefiind supusă jurisdicției Curții de Conturi.
împotriva acestei din urmă rezoluții, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Dolj a formulat plângere, solicitând desființarea acesteia.
Prin rezoluția din 4 iulie 2003, Procurorul general financiar a respins plângerea formulată, motivat de faptul că realitatea operației de aprovizionare cu îngrășăminte chimice nu poate fi pusă în discuție și ca atare, nu se poate considera că decontarea de către B.C.R. și, respectiv, B.R.D. a cupoanelor nu ar fi avut o bază reală.
împotriva acestei soluții, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Dolj a formulat cerere de reexaminare, ce a fost înregistrată la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, la data de 11 august 2003, sub nr. 38/2003, iar la data de 12 noiembrie 2004, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 8197 din 12 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova.
Instanța astfel învestită, prin încheierea nr. 15 din 3 mai 2005, a dispus scoaterea cererii de pe rol și trimiterea dosarului, Curții de Conturi a României, reținându-se incidența prevederilor art. 39 din Legea nr. 94/1992.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 826/2005, iar prin decizia nr. 980 din 13 iulie 2005 a Curții de Conturi, cererea de reexaminare formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, că cererea de reexaminare a rămas în competența de soluționare a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, iar că potrivit art. 19 lit. a) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și la alte persoane juridice decât cele menționate de art. 18 din lege, cu condiția ca acestea să beneficieze, între altele, de subvenții sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului. S-a mai constatat că SC R. SA nu s-ar afla între persoanele beneficiare a formei de sprijin financiar din partea statului, astfel încât o atare persoană juridică nu intră în sfera de control a Curții de Conturi.
împotriva acestei decizii a formulat recurs, Camera Județeană de Conturi Dolj - Direcția de Control Financiar Ulterior, criticând soluția pronunțată, pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că, așa cum s-a reținut și în procesul-verbal de control, încasarea prin B.C.R. și B.R.D. a contravalorii celor 6305 cupoane pentru agricultură s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 5, coroborat cu art. 2 și 4 din O.G. nr. 32/1999, solicitând admiterea recursului și transmiterea dosarului, spre judecată, instanțelor competente.
înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 140 alin. (1) teza finală din Constituția României, republicată, în condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele specializate.
în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Contur,i de către instanțele judecătorești, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești ordinare.
Or, aceste prevederile legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 49/2004, de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.
în concluzie, decizia adoptată de Curtea de Conturi, în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, este nelegală, această autoritate administrativă depășindu-și competența legală prin arogarea unor competențe jurisdicționale pe care nu le mai are legal.
în atare condiții, înalta Curte a constatat că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată și cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2339/2006. Contencios → |
|---|
