ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2500/2006
Dosar nr. 29636/2/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2893/2005, a fost admisă excepţia de nelegalitate a hotărârii din data de 11 iulie 2005 - poziţia 52, adoptată de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate de trafic naţional, ridicată de intervenienta SC N.T. SRL, în cauza privind pe reclamanta SC N.G. SRL, în contradictoriu cu pârâţii A.R.R., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi I.G.C.T.I. şi intervenienta SC N.T. SRL.
În motivarea încheierii se reţine că prin hotărârea din data de 11 iulie 2005, Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, poziţia 52, a fost descalificat operatorul de transport SC N.T. SRL, pentru traseul 175 Bucureşti - Slobozia, întrucât „nu îndeplineşte condiţia de rezervă", cursa atribuindu-se următorului solicitant, SC N.G. SRL.
Instanţa de fond a motivat că actul menţionat este nelegal, deoarece prin sentinţa nr. 857/F din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de A.R.R., s-a admis acţiunea formulată de SC N.T. SRL Slobozia împotriva A.R.R., anulându-se Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 emisă de A.R.R. - Agenţia Ialomiţa (prin care se anulase licenţa de execuţie seria LT nr. 33957, valabilă pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2008, atribuită intervenientei SC N.T. SRL, prin licitaţia din 3 iunie 2006). În respectiva cauză s-a stabilit cu putere de lucru judecat, în contradictoriu şi cu SC N.G. SRL, că Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea art. 34 alin. (1) din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1842/2001, în sensul că în mod greşit s-a stabilit că autovehiculul de rezervă trebuie să obţină un număr de puncte cel puţin egal cu al autovehicolului cu cel mai mic punctaj din lista prezentată, iar nu prin raportare la autovehiculul cu cel mai mic punctaj câştigător.
Instanţa de fond a apreciat că, dat fiind motivul de nelegalitate reţinut cu autoritate de lucru judecat în sentinţa menţionată, pentru identitate de raţiune se impune şi anularea hotărârii din data de 11 iulie 2005 - poziţia 52, care invocă acelaşi motiv, ca şi Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005, respectiv „neîndeplinirea condiţiei de rezervă".
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, reclamanta SC N.G. SRL şi pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi A.R.R., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta arată că în mod greşit s-a reţinut existenţa în cauză a unei „autorităţi de lucru judecat", faţă de pronunţarea sentinţei civile nr. 857/F din 30 noiembrie 2005, de către Tribunalul Ialomiţa, nefiind întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 1201 C. civ.
Astfel, prin Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 s-a dispus anularea atribuirii licenţei de execuţie către SC N.T. SRL, în timp ce prin hotărârea din 11 iulie 2005, SC N.T. SRL a fost descalificată de la atribuirea licenţelor de execuţie pentru traseu din programul de transport rutier de persoane; cele două acte au şi emitenţi diferiţi, în primul caz fiind vorba de A.R.R., iar în cel de-al doilea, de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că actul criticat pe calea excepţiei de nelegalitate a încălcat dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1842/2001 şi ale art. 13 alin. (2) din metodologie, făcându-se o confuzie între măsura anulării licenţei de execuţie şi măsura descalificării de la atribuirea electronică.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursurile formulate de SC N.G. SRL Bucureşti şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, sunt întemeiate, recursul declarat de A.R.R. fiind tardiv.
Astfel, din interpretarea literală a textului art. 4 din Legea 554/2004, referitor la excepţia de nelegalitate, rezultă că această excepţie este admisibilă, în situaţia în care există o neconcordanţă între actul administrativ ce face obiectul acestei excepţii şi legea (în sens larg) ce stă la baza emiterii sale.
În speţă, în mod greşit instanţa de fond şi-a motivat soluţia, pe existenţa unei „autorităţi de lucru judecat", creată de o hotărâre judecătorească prin care s-a anulat Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005, emisă de A.R.R. - Agenţia Ialomiţa (decizie prin care se anulase licenţa de execuţie a SC N.T. SRL).
Hotărârea din 11 iulie 2005 are un alt obiect în raport cu Decizia menţionată, respectiv descalificarea SC N.T. SRL de la atribuirea electronică, şi un alt emitent, respectiv Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, compusă din reprezentanţi ai A.R.R., Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi I.G.C.T.I.
Fiind vorba de măsuri diferite, şi condiţiile reglementate de lege pentru cele două categorii de măsuri sunt diferite; astfel, art. 47 alin. (2) din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1842/2001, reţinut a fi fost încălcat în cazul hotărârii din 11 iulie 2005, nu se aplică în speţă, deoarece se referă la anularea licenţei, pe când SC N.T. a fost „descalificat" şi potrivit art. 12 din metodologie se procedează la atribuirea cursei, următorului participant în ordinea punctajului, în speţă societăţii N.G. SRL.
Pentru considerentele menţionate, Curtea consideră că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut nelegalitatea hotărârii din 11 iulie 2005 şi faptul că între Decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 şi această hotărâre ar exista un raport de accesorietate ce ar impune anularea şi a celei din urmă, iar condiţia autovehiculului de rezervă a fost corect aplicată de Comisia de validare, în temeiul art. 12 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu [care prevede că „în cazul în care operatorul de transport sau asociaţia de operatori de transport care a obţinut o licenţă de execuţie pentru traseu sau cursă, nu poate îndeplini condiţiile impuse prin caietul de sarcini al licenţei de execuţie respective, Comisia validează atribuirea traseului/cursei respective, în ordinea punctajului, următorului solicitant care îndeplineşte condiţiile menţionate la art. 10 alin. (2) din prezenta metodologie"].
Faţă de cele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se modificarea încheierii, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC N.G. SRL Bucureşti şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, împotriva încheierii din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi în fond, respinge excepţia de nelegalitate invocată.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de A.R.R.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2503/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
