ICCJ. Decizia nr. 2495/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2495/2006
Dosar nr. 47874/3/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de B.A. s-a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale a Asociaţiilor SC T.N. SA Bucureşti, nr. 13 din 4 noiembrie 2005, nr. 14 din 4 noiembrie 2005 şi nr. 15 din 4 noiembrie 2005.
Pârâta SC T.N. SA Bucureşti a ridicat pe cale incidentă, excepţia de nelegalitate a Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004, motivând că prin acesta se încalcă principiul forţei juridice a actelor normative, în speţă dispoziţiile Legii nr. 31/1990, a societăţilor comerciale.
Prin sentinţa civilă nr. 1166 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, invocată de SC T.N. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin textul normativ, art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, termenul de 25 de zile a fost prevăzut în sensul şi contextul operaţiunilor şi reglementărilor pieţei de capital, acest regulament în întregul său fiind emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, privind piaţa de capital, acesta având caracter de lege specială, în raport cu legea societăţilor comerciale, Legea nr. 31/1990, care reprezintă cadrul normativ general, situaţie în care prevalează dispoziţiile din cadrul normativ special, fără ca prin aceasta să se poată aprecia că s-ar încălca vreo dispoziţie a normei generale, tocmai în raport cu scopul şi finalitatea legii speciale.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, SC T.N. SA Bucureşti, care a motivat în esenţă, că nici o competenţă a C.N.V.M. nu se poate situa în faza legii şi prin nici o dispoziţie C.N.V.M. nu se poate adăuga la lege, întrucât supremaţia legii este un principiu constituţional.
S-a mai susţinut că nu este admisă completarea sau modificarea unei legi sau ordonanţe guvernamentale de către o normă juridică inferioară şi că un regulament, ce constituie un act cu forţă juridică inferior legii, nu poate constitui norma derogatorie în raport cu legea.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile OUG nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care reglementează şi supraveghează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora.
Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 a fost emis de către C.N.V.M., în exercitarea prerogativelor sale legale de legiferare în domeniul de activitate al pieţei de capital, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din OUG nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., astfel cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004, care prevăd în mod imperativ faptul că „(1) În vederea îndeplinirii prerogativelor sale stabilite la art. 2, C.N.V.M. îşi exercită prerogativele legale privind reglementarea, prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale şi dispunerea de măsuri, după deliberarea în şedinţe ţinute conform revederilor art. 3".
În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din OUG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată şi aprobată, intitulat „Reglementările C.N.V.M.", „Regulamentele şi instrucţiunile stabilesc norme şi reguli cu privire la aplicarea legilor specifice pieţei de capital, a pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, organismelor de plasament colectiv, precum şi instituţiilor şi operaţiunilor specifice acestora".
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, Legea nr. 297/2004 se aplică activităţilor şi operaţiunilor menţionate anterior, care se desfăşoară pe teritoriul României.
Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, a fost emis de către C.N.V.M., în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004, privind piaţa de capital, în conformitate cu dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din acest act normativ, în care se stipulează faptul că „3) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său".
Deşi excepţia de nelegalitate este ridicată în mod generic faţă de prevederile întregului Regulament nr. 13/2004, prin argumentaţia realizată în motivare, sfera acesteia este limitată asupra dispoziţiilor art. 140 din regulament, care se referă la data publicării convocatorului pentru desfăşurarea Adunării Generale a Acţionarilor de la o societate emitentă, astfel: „Art. 140 Convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum şi respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 R".
Edictarea art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 s-a realizat în aplicarea prevederilor art. 224 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în scopul menţinerii unui climat de transparenţă a activităţii societăţii emitente pentru toţi acţionarii investitorii săi, astfel:
(2) societatea comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă.
(3) societatea comercială trebuie să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile, în special:
a) să informeze acţionarii cu privire la organizarea adunărilor generale şi să permită acestora să-şi exercite drepturile de vot.
Prevederile art. 140 ale Regulamentului nr. 13/2004 instituie un regim juridic mai favorabil, în scopul asigurării accesului acţionarilor în mod nemijlocit şi într-o perioadă de timp mai mare, la informaţiile publice cuprinse în convocatorul Adunării Generale a Acţionarilor.
Dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, alin. (1) şi 2, prevăd în mod expres faptul că termenul de desfăşurare a Adunării Generale a Acţionarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocatorului, astfel:
„(1) Adunarea generală va fi convocată de administratori, de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv.
(2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării".
Legea distinge în mod imperativ asupra ipotezei în care termenul de desfăşurare al Adunării Generale a Acţionarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la data publicării convocatorului, ceea ce per a contrario nu impietează asupra ipotezei de sens contrar în care termenul de desfăşurare al Adunării Generale a Acţionarilor este mai mare de 15 zile de la data publicării convocatorului.
În mod netemeinic, autoarea excepţiei de nelegalitate, SC T.N. SA Bucureşti, susţine faptul că „Legea nr. 31/1990 menţionează un termen de 15 zile", deoarece dispoziţiile art. 117 alin. (1) din lege prevăd în mod expres faptul că: (2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, fără să se precizeze în mod concret limitarea la 15 zile a intervalului dintre data desfăşurării Adunării Generale a Acţionarilor şi data publicării convocatorului.
De asemenea, în mod greşit se face referire la „dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 31/1990 care instituie un termen de întrunire a Adunării Generale, de 15 zile", pentru că prevederile art. 17 din Legea nr. 31/1990 nu au legătură cu prezenta cauză, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, legea nu prevede faptul că termenul este de 15 zile, ci faptul că nu poate fi mai mic de 15 zile.
Stabilirea prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, a termenului de 25 de zile, a fost determinată de necesitatea asigurării unei perioade de timp suficiente pentru a permite acţionarilor unei societăţi emitente, accesul la informaţiile publice conţinute de convocatorul unei Adunări Generale a Acţionarilor.
Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 a fost emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, privind piaţa de capital, care este o lege specială în raport cu Legea nr. 31/1990, o lege generală şi ale cărei dispoziţii se aplică cu prioritate.
Stabilirea unui interval de timp mai mare, de 25 de zile, între data fixată pentru desfăşurarea Adunării Generale a Acţionarilor şi data publicării convocatorului, s-a realizat pentru a permite unui număr cât mai mare de acţionari de a participa la Adunarea Generală a Acţionarilor şi de a avea acces la informaţiile publice care sunt imperios necesare exprimării unei poziţii fundamentate faţă de problemele evidenţiate pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor.
Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 este lipsită de obiect, prin prisma faptului că, în cauză, au fost respectate de către societatea emitentă, prevederile acestui text de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată cu modificările ulterioare, C.N.V.M., are printre obiectivele sale fundamentale, asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, reglementate şi a prevenirii afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.
Emiterea Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004 este expresia exercitării rolului activ al C.N.V.M. în calitate de autoritate a pieţei de capital din România, de a întreprinde toate demersurile legale, în scopul stabilirii şi menţinerii cadrului necesar dezvoltării pieţelor reglementate, a promovării încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumente financiare.
Având în vedere considerentele expuse, prezentul recurs se vădeşte a fi nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.N. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1166 din 24 mai 2006 împotriva deciziei nr. 1098 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2493/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
