ICCJ. Decizia nr. 2523/2006. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2523/2006
Dosar nr. 12369/2/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 aprilie 2005, reclamanta SC G.H. BV a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 418 din 16 februarie 2005, emisă de C.N.V.M. şi să fie obligată C.N.V.M., să trimită plângerea pe care a formulat-o împotriva Ordonanţei nr. 645 din 17 noiembrie 2004, la instanţa competentă.
În motivarea acţiunii arată că prin Ordonanţa nr. 645/2004, a C.N.V.M., a fost sancţionată contravenţional, cu avertisment, împotriva căreia a formulat contestaţie şi că, spre surprinderea reclamantei, care se aştepta ca aceasta să fie trimisă instanţei competente, potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, pârâta a soluţionat contestaţia, respingându-o.
Susţine că soluţionarea contestaţiei de către C.N.V.M., reprezintă un exces de putere, pentru că numai instanţa judecătorească prevăzută de art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, era competentă să soluţioneze contestaţia, respectiv Judecătoria Cluj Napoca.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1692 din 18 octombrie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că Ordonanţa nr. 645/2004 este un act administrativ de autoritate, emis de pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din OUG nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 297/2004, care instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia contravenţiilor.
Ca atare, reţine instanţa, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ, este competentă să se pronunţe asupra legalităţii sancţiunilor contravenţionale aplicate de C.N.V.M., prin Ordonanţa nr. 645/2004, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi că din analiza materialului probator administrat se constată că acţiunea este neîntemeiată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. proc. civ.
Consideră că instanţa nu a reţinut faptul că Decizia contestată s-a emis de către C.N.V.M., prin exces de putere, pentru că aceasta nu era competentă să soluţioneze contestaţia pe care a formulat-o în cadrul procedurii prealabile unei acţiuni în contencios administrativ, ci competenţa revenea instanţei de judecată, care are competenţa în materie contravenţională.
Mai consideră că instanţa de contencios administrativ, dacă aprecia că este competentă să judece litigiul, trebuia să considere contestaţia sa, ca o procedură prealabilă.
Dar consideră că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii în ce priveşte competenţa materială, neţinând cont că ne aflăm în domeniul contravenţiilor, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, în ce priveşte căile de atac împotriva actelor prin care se constată contravenţii şi se aplică sancţiuni.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut corect că acţiunea de faţă este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004.
Textul respectiv stabileşte că „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti".
Şi art. 280 din Legea nr. 297/2004 (prin care a fost modificată şi completată OUG nr. 25/2002) prevede că: „În ceea ce priveşte procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare".
Recurenta-reclamantă a contestat Decizia nr. 418/2005 a C.N.V.M., care este indiscutabil un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, deoarece este emisă de o autoritate publică, în vederea executării legii.
Fiind un act administrativ de autoritate, deciziei i se aplică dispoziţiile legii contenciosului administrativ, chiar dacă prin aceasta s-a menţinut sancţiunea avertisment aplicată recurentei anterior.
De aceea, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, ci prevederile speciale ale Legii nr. 297/2004.
Mai trebuie reţinut că prin Decizia nr. 418/2005 s-a menţinut măsura sancţiunii avertisment, aplicată prin Ordonanţa nr. 647/2004, iar competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia sancţiunii, îi revine instanţei de contencios administrativ.
În ce priveşte fondul cauzei, chiar dacă în această privinţă, motivarea instanţei de fond este sumară, rezultă totuşi că acţiunea se respinge ca nefondată.
Într-adevăr, din materialul probator aflat la dosar, rezultă că sancţiunea avertisment s-a aplicat corect recurentei, deoarece s-a constatat că în Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SC S. SA, de la data de 4 iunie 2004, au fost aleşi numai doi membri prin metoda votului cumulativ din cei cinci membrii ai Consiliului de administraţie, contrar prevederilor art. 3 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2004, faptă ce constituie contravenţie conform art. 172 lit. d) din OUG nr. 28/2002.
Mai rezultă că recurenta a condus, în fapt, Consiliul de administraţie al SC S. SA, prin mandatarul său C.H., în perioada 24 februarie 2004 - 25 iunie 2004.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G.H. BV împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2524/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
