ICCJ. Decizia nr. 2530/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2530/2006
Dosar nr. 18738/33/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 17 mai 2006, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii, constatându-se ilegalitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, în ceea ce priveşte includerea suprafeţei de 5612 mp teren ce face parte din imobilul cu nr. top 1275, înscris în C.F. nr. 25 Mintiu Gherlii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul administrativ examinat este nelegal, parţial, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 5612 mp, parte din imobilul cu nr. top 1275 din C.F. nr. 25 Mintiu Gherlii, întrucât beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a făcut dovada titlului în baza căruia a deţinut acest teren, potrivit Criteriilor nr. 2665/1C/311/1992, de stabilire şi evaluare a terenurilor, emise în baza art. 2 din HG nr. 836/1991. SC A. SA, fostă S.M.A., nu a prezentat un document din care să rezulte „titlul asupra terenurilor", respectiv legea, decretul, ordinul, Decizia, contractul, ori acordul în baza căruia acestea au intrat în patrimoniul său.
Prin urmare, în baza art. 4 din Legea nr. 554/1994, instanţa a admis excepţia invocată de reclamanta (în excepţie) Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, F.I., formulând critici pe care le-a încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004.
Se arată ce excepţia de nelegalitate a fost tardiv invocată, că intimata-reclamantă (în excepţie) Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii încearcă pe calea ocolită a art. 4 din Legea nr. 554/2004, să eludeze procedura de contestare prevăzută în Legea nr. 554/2004, dar şi pe cea reglementată în legislaţia specială a retrocedărilor.
Recurentul învederează faptul că este cumpărător de bună credinţă al imobilului la care se referă certificatul de atestare a dreptului de proprietate, întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, titlul vânzătoarei nu era contestat de nimeni.
Analizând în baza art. 306 alin. (3) şi art. 84 C. proc. civ., criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că, de fapt, acestea vizează inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996.
Examinând sentinţa, prin prisma acestui motiv de ordine publică, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Din interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 27, art. 28 şi art. 31 din Legea nr. 554/2004, rezultă că excepţia de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii, este inadmisibilă.
Principiul securităţii raporturilor juridice (reţinut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca argument hotărâtor pentru condamnarea Statului Român în mai multe cauze, de ex. cauza Cucu/România şi în toate cauzele tip Brumăreanu), impune stabilirea unei limite temporale, în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câştigate.
Este şi cazul recurentului F.I., care invocă dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în discuţie, încă din anul 2003, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., va casa sentinţa civilă atacată şi va respinge excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2529/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2588/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
