ICCJ. Decizia nr. 2526/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2526/2006
Dosar nr. 6859/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC T.O. SA Sfântu Gheorghe a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4797 din 7 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 5538/2004, contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei arată că instanţa de recurs a admis greşit recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 124 din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, considerând că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat prin acţiune.
Astfel, susţine că eronat, instanţa de recurs a considerat că cererea de chemare în judecată nu are capăt de cerere referitor la scutirea de la plata sumei de 4.344.476.268 lei, reprezentând majorări de întârziere, cu toate că a solicitat anularea părţii referitoare la obligarea sa la plata acestei sume şi, implicit, anularea efectelor avizului nr. 448 - AA din 26 februarie 1999.
De asemenea, susţine şi că instanţa de recurs a reţinut greşit că nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, cu toate că la dosarul cauzei există acte în acest sens, ca şi răspunsul autorităţilor.
Reprezentantul intimatei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat, la termenul de astăzi, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma excepţiei invocate de intimată şi a motivelor invocate de către contestatoare, Înalta Curte reţine următoarele:
- Excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece în baza art. 319 alin. (2) C. proc. civ., „Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Decizia atacată este irevocabilă şi nu e susceptibilă de executare silită, iar contestatoarea face dovada că a introdus contestaţia în interiorul termenului de un an de la data pronunţării deciziei şi nu e nici o dovadă din care să rezulte data la care a luat cunoştinţă de această hotărâre.
SC T.O. SA a chemat în judecată Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea în parte a avizului nr. 448 - AA din 26 februarie 1999, emis de primul pârât, şi anume, a dispoziţiilor referitoare la majorările de întârziere pentru fiecare zi pe durata eşalonării debitelor, majorări în cuantum de 4.344.476.268 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 124 din 26 ianuarie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a obligat Ministerul Finanţelor Publice, să aprobe reclamantei, scutirea de la plata sumei de 4.344.476.268 lei, reprezentând majorări de întârziere şi a constatat ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare formulată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 4794 din 7 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că s-a modificat sentinţa atacată şi a fost respinsă acţiunea, ca tardiv formulată.
S-a reţinut că actul administrativ supus controlului, a fost emis la 26 februarie 1999 şi s-a comunicat reclamantei, în acelaşi an, iar sesizarea instanţei, pentru anularea parţială a acestui act, s-a făcut la 19 ianuarie 2004, mult peste termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
S-a mai reţinut şi că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., hotărând asupra a altceva decât s-a cerut.
Prin contestaţia în anulare de faţă se susţine, în esenţă, că instanţa de recurs a considerat greşit că cererea de chemare în judecată nu privea şi scutirea de la plata sumei de 4.344.476.268 lei şi că nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă.
Dar, aşa cum s-a menţionat mai sus, recursul s-a admis, pentru că acţiunea s-a formulat tardiv, iar un alt motiv l-a reprezentat faptul că instanţa de fond a acordat, ceea ce nu s-a cerut.
Însă, prioritar pentru admiterea recursului a fost considerentul că instanţa de recurs a reţinut că cererea de chemare în judecată s-a introdus peste termenul legal prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 (aplicabilă în cauză).
Conform prevederilor art. 318 C. proc. civ. (invocat de contestatoare), „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Contestatoarea invocă săvârşirea unor greşeli materiale de către instanţa de recurs, greşeli care în sensul textului legal menţionat reprezintă erori materiale evidente de ordin procedural, cum ar fi cele referitoare la tardivitatea recursului sau la timbraj, nu cu privire la erori de fond în legătură cu aprecierea probelor sau la stabilirea situaţiei de fapt.
În cauza de faţă, nu se constată că recursul a fost respins ca tardiv, ci că acţiunea a fost respinsă ca tardiv introdusă, dar şi această soluţie este corectă, pentru că, într-adevăr, acţiunea s-a formulat tardiv, mult peste termenul legal prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Chiar dacă în considerentele deciziei se face referire la lipsa dovezii referitoare la formularea plângerii prealabile, ca unul dintre motivele de recurs invocate de Ministerul Finanţelor Publice, instanţa de recurs nu a motivat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii, pentru acest considerent, ci pentru că acţiunea s-a promovat tardiv.
Dar nici invocarea de către contestatoare, a săvârşirii unei greşeli materiale, de către instanţa de recurs, prin aceea că aceasta a considerat eronat că instanţa de fond a acordat ce nu s-a cerut, nu este reală, din cererea de chemare în judecată, chiar precizată ulterior, rezultând că s-a cerut anularea parţială a actului administrativ, cu privire la suma de 4.344.476.268 lei, reprezentând majorări de întârziere, act emis de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, iar instanţa de fond a obligat Ministerul Finanţelor Publice, să aprobe scutirea de la plata acestei sume.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează să se respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC T.O. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 4797 din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
