ICCJ. Decizia nr. 374/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 374/2006
Dosar nr. 3429/2005
nr. 14096/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să constate refuzul pârâtei exprimat în adresa nr. 8422 din 27 noiembrie 2003 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 29 septembrie 1942, în timpul refugiului părinţilor săi, din Nordul Bucovinei, refugiu care a avut loc în anul 1941.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 116 din 2 martie 2004, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamant, reţinând că acesta nu a atacat hotărârea nr. 3592 din 3 decembrie 2002 (comunicată la 18 decembrie 2002), în termenul prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000.
Prin Decizia nr. 723 din 8 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că s-a făcut o greşită apreciere a obiectului acţiunii şi a interpretării art. 10 din Legea nr. 189/2000, obiectul acţiunii vizând refuzul pârâtei de a revizui hotărârea iniţială.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 236/PI din 13 septembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea adresei nr. 8422 din 27 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă este vorba de încălcarea prevederilor legale în materie, în sensul art. 10 din Legea nr. 189/2000, pârâta făcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale prevăzute de actul normativ precitat.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că decăderea reclamantului-intimat din dreptul de a sesiza instanţa, având în vedere că actul de procedură, constând în cererea de chemare în judecată, prin care instanţa a fost învestită, la data de 5 ianuarie 2004, cu soluţionarea cauzei, nu a fost îndeplinit în termenul legal de 30 de zile, de la data de 18 decembrie 2002 (potrivit confirmării de primire semnată de reclamant), când i s-a comunicat hotărârea nr. 3592 din 3 decembrie 2002.
A mai susţinut că adresa comunicată nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că o eventuală acţiune poate fi îndreptată doar împotriva hotărârii Comisiei, şi nu împotriva unei simple adrese de menţinere a hotărârii iniţiale.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii instanţei de fond, a reţinut că aceasta nu poate fi primită, întrucât acţiunea reclamantului vizează respingerea de către pârâtă, a cererii de revizuire a hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Cererea reclamantului, de revizuire a hotărârii iniţiale, este întemeiată pe prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, aşa cum a statuat şi instanţa supremă, prin Decizia de casare nr. 723 din 8 februarie 2005.
Cât priveşte fondul cauzei, corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul, născut în timpul refugiului părinţilor săi, nu poate avea alt statut, decât al acestora şi prin urmare, urmează să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pe perioada 29 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 236/PI din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2006. Contencios. Refuz acordare regim... | ICCJ. Decizia nr. 375/2006. Contencios → |
|---|
