ICCJ. Decizia nr. 270/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 270/2006
Dosar nr. 2460/2005
nr. 10223/1/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2005, reclamantul C.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10256 din 15 octombrie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 196/CA/2005-P.I. din 13 iunie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 5 mai 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada, prin adresa nr. C/685 din 3 martie 2005, precum şi cu declaraţiile autentificate ale martorilor B.Ş. şi P.C., acesta din urmă fiind audiat şi în instanţă, că refugiul familiei sale, din comuna Hotar, în localitatea Beiuş, a fost consecinţa persecuţiilor etnice suportate din partea autorităţilor maghiare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Criticând hotărârea atacată, recurenta a arătat că soluţia este nelegală, întrucât intimatul nu face dovada persecuţiei etnice prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000, extrasul din tabelul refugiaţilor comunicat de Arhivele Naţionale, prin adresa menţionată mai sus, neputând fi considerat o probă concludentă, în condiţiile în care nu rezultă cu certitudine că refugiatul înscris la nr. 553, C.A., este una şi aceiaşi persoană cu tatăl intimatului-reclamant.
Mai mult decât atât, s-a susţinut că localitatea Hotar, unde familia C. avea domiciliul, a rămas la sud de graniţa trasată prin Dictatul de la Viena, nefiind ocupată de autorităţile maghiare şi, totodată, că „Valea Subpiatră", unde pretinde intimatul că se afla locuinţa familiei sale, nu este o parte a localităţii Hotar, ci o localitate separată.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, în sensul şi în considerarea celor ce se vor expune în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, probatoriile administrate în cauză nu au fost suficiente, pentru a dovedi cu certitudine din ce localitate s-au refugiat familia intimatului şi unde se situa aceasta, în raport cu graniţa.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât relaţiile furnizate de instituţiile statului: Arhivele Naţionale, Ministerul Apărării şi Ministerul Afacerilor Externe, sunt contradictorii cu privire la situarea comunei Ţeţchea, sat Hotar, la sud sau la nord de graniţa româno-maghiară stabilită prin Dictatul de la Viena.
Pentru aceste motive, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 196/CA/2005-P.I. din 13 iunie2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 271/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
