ICCJ. Decizia nr. 269/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 269/2006
Dosar nr. 2457/2005
nr. 10210/1/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 ianuarie 2005, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10480 din 15 octombrie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 198/CA din 13 iunie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 5 mai 1942 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză - adresa nr. C21082 din 10 mai 2005 a Ministerului Apărării Naţionale şi extrasul din Registrul refugiaţilor eliberat de Arhivele Naţionale, cu adresa nr. C608 din 19 august 2004, precum şi depoziţiile martorilor C.F. şi P.C., fac dovada refugiului şi a persecuţiei etnice care l-a determinat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că nu se poate reţine persecuţia etnică prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât ambele localităţi - de domiciliu şi de refugiu, se aflau pe teritoriul României şi nu au fost niciodată ocupate de autorităţile maghiare.
Recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiate sau strămutate în altă localitate.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu declaraţii de martori.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, împrejurările de fapt invocate de reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate în cauză, acestea fiind contradictorii cu privire la motivul şi perioada refugiului, ca şi cu privire la situarea geografică a comunei Hotar (localitatea de domiciliu a intimatei-reclamante), la nord sau la sud de graniţa trasată prin Dictatul de la Viena.
Pentru a stabili cu certitudine aceste aspecte, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probatoriilor, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 198/CA din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 268/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 270/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
