ICCJ. Decizia nr. 271/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 271/2006
Dosar nr. 3040/2005
nr. 12543/1/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 martie 2005, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă şi obligarea acesteia să emită un alt ordin, prin care să-i stabilească drepturile salariale în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 161/2003, pentru funcţia de inspector principal.
A solicitat, de asemenea, şi restituirea diferenţei dintre salariul rezultat ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 şi cel rezultat prin aplicarea OUG nr. 92/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1082 din 6 iunie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, privind funcţionarii publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, recurentul recunoscând faptul că până la 31 decembrie 2004 a fost retribuit conform acestui ultim act normativ.
A mai reţinut instanţa că aplicarea retroactivă a ordinului contestat, ca şi neobţinerea în termenul de 30 de zile, a avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu atrag nulitatea actului aflat în discuţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând hotărârea instanţei de fond, pentru greşita aplicare a dispoziţiilor OUG nr. 92/2004 şi, susţinând că funcţia de inspector principal pe care a deţinut-o, este prevăzută şi în noua reglementare, încadrarea sa într-o funcţie inferioară echivalând cu o retrogradare.
A mai susţinut recurentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că răspunsul Autorităţii Naţionale a Vămilor, la contestaţia formulată de el, a avut avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, deoarece acest aviz nu a existat.
Recursul este neîntemeiat.
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004, s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie, în grade profesionale şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004 şi cu gradele profesionale şi treptele de salarizare corespunzătoare funcţiilor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 69/2005, emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici din aparatul central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.
Astfel, recurentul-reclamant care, potrivit OUG nr. 82/2004, era salarizat la 1 noiembrie 2004, pentru funcţia publică de execuţie de inspector de specialitate.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional „asistent" şi beneficiază de salariul de bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional „asistent", treapta 1 de salarizare.
Or, prin Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69/2005, reîncadrarea şi salarizarea reclamantului s-a realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza şi în executarea în concret a legii.
De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că ordinul atacat ar aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice, din moment ce reîncadrarea în noile funcţii s-a dispus prin lege, prin OUG nr. 92/2004, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituţionale, iar Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69/2005 este conform cu această ordonanţă de urgenţă.
Totodată, este lipsită de temei şi concluzia că ordinul atacat ar retroactiva, indicarea datei de 1 ianuarie 2005 fiind conformă cu dispoziţiile legale, reîncadrarea şi salarizarea prevăzute de OUG nr. 92/2004 fiind pentru anul 2005.
De altfel, Curtea Constituţională, soluţionând mai multe excepţii de neconstituţionalitate care au vizat prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004, a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici, în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul OUG nr. 92/1994.
De asemenea, a mai precizat Curtea Constituţională, pe drept cuvânt şi riguros ştiinţific, că ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
În concluzie, recursul de faţă este nefondat şi va fi respins ca atare, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei civile nr. 1082 din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 277/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
