ICCJ. Decizia nr. 2836/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1481 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei SC O. SRL Filipeștii de Pădure, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței.
în motivarea sentinței se reține că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie nota de constatare din 28 martie 2005, încheiată de Inspectoratul de Concurență Prahova, referitoare la monitorizarea ajutoarelor de stat din zone defavorizate, încheiată în baza art. 262din Legea nr. 603/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/1999; această notă de constatare nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, producător de efecte juridice, nefiind o decizie care să cuprindă măsuri susceptibile să vătăme drepturile reclamantei, ci este un act premergător unui act administrativ.
în drept, au fost invocate art. 24, 25 și 46 din Legea nr. 143/1999, republicată.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, SC O. SRL Filipeștii de Pădure, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv nelegalitatea hotărârii.
Recurenta arată că în baza notei de constatare din 28 iunie 2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a dispus, prin raportul de inspecție fiscală din 28 iunie 2005, încetarea scutirii de la plata impozitului pe profit începând cu data de 1 iulie 2005.
Se precizează că societatea a fost vătămată, astfel, în drepturile sale prevăzute inițial de O.U.G. nr. 24/1998 și ulterior, de art. 38 C. fisc., acte normative care statuează că persoanele juridice care au obținut înainte de 1 iulie 2002, certificatul permanent de investitor în zonă defavorizată, beneficiază de scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi pe perioada existenței zonei defavorizate.
Se conchide că în mod greșit instanța de fond nu a considerat nota de constatare atacată ca fiind un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea a reținut că recursul este nefondat.
Instanța de fond a motivat în mod corect că nota de constatare a fost întocmită de inspectorii de concurență în cadrul activității de monitorizare a ajutoarelor de stat din zona defavorizată, având ca temei legal art. 26 alin. (2) din Legea nr. 603/2003, de modificare a Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat și că nota respectivă nu întrunește condițiile de a fi calificată drept act administrativ de autoritate în materie de ajutor de stat; această notă cuprinde simple constatări privind cuantumul ajutorului de stat acordat reclamantei, fără a fi dispuse măsuri referitoare la ajutorul economic.
Un astfel de act nu se încadrează nici în prevederile art. 2 lit. c) și d) din Legea nr. 554/2004, fiind un act premergător unei decizii a Consiliului Concurenței, decizie ce ar putea fi luată în baza art. 24, 25 sau 46 din legea ajutorului de stat.
De altfel, însăși recurenta arată că măsura încetării scutirii de la plata impozitului pe profit a fost dispusă prin raportul de inspecție fiscală din 28 iunie 2005, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.
Pentru considerentele menționate, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în sensul că nota de constatare atacată nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, acțiunea fiind inadmisibilă.
Cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2365/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2521/2006. Contencios → |
|---|
