ICCJ. Decizia nr. 295/2006. Contencios. Anulare decizie emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 295/2006
Dosar nr. 3032/2005
nr. 12511/1/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1290/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de SC O.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, prin fapta sa, a încălcat dispoziţiile art. 55 din Decizia C.N.A. privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoping-ul, astfel încât actul administrativ atacat este legal.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, SC O.T. SRL Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii şi cu eronata interpretare a probelor administrate.
S-a apreciat că actul administrativ în litigiu, nu îndeplineşte condiţiile de formă impuse de lege şi, respectiv, de Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Prin întâmpinarea depusă de intimată, s-a solicitat respingerea pe fond, a recursului şi, totodată, a fost invocată excepţia nulităţii acestuia, întrucât nu este motivat conform art. 3021 C. proc. civ.
Excepţia invocată de intimat este neîntemeiată şi va fi respinsă.
Din analiza cererii de recurs, rezultă fără putinţă de tăgadă că recurenta nu a încălcat dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., recursul fiind motivat atât în fapt, cât şi în drept.
Pe fondul său, din examinarea actelor dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurenta a încălcat de mai multe ori normele legale care interzic orice formă de publicitate pentru cabinete medicale furnizoare de servicii publice de stat sau private.
Sancţiunile se aplică conform Legii nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 402/2003, nu de agentul constatator, ci de consiliu, prin decizii, în speţă nefiind discutate şi aplicabile prevederile OG nr. 2/2001, astfel cum eronat a susţinut recurenta-reclamantă.
Corect, curtea de apel a apreciat că recurenta-reclamantă a încălcat, prin fapta sa, dispoziţiile art. 55 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, decizie legală şi fondată pe dispoziţiile Legii nr. 504/2002, modificată prin Legea nr. 402/2003, şi nu pe prevederile OG nr. 2/2001, care în speţă nu sunt valabile şi referitor la cuantumul amenzii, nu se pot avea în vedere susţinerile din recurs, întrucât aceasta a fost aplicată spre minimul legal, recurenta, aşa cum rezultă din probe, nefiind la prima abatere.
Este cert, de asemenea, că în sarcina C.N.A. nu cade obligaţia de a indica prin Decizia de sancţionare, termenul şi condiţiile în care aceasta poate fi atacată, întrucât aceste condiţii de formă de care recurenta se plânge în motivele de recurs că au fost încălcate, sunt prevăzute expres în dispoziţiile art. 93 şi 94 din Legea nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 296/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
