ICCJ. Decizia nr. 299/2006. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 299/2006
Dosar nr. 3142/2005
nr. 12946/1/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a disjuns cererea având ca obiect contestaţia la titlu privind sentinţa civilă nr. 63/2004, a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 9100/2003, pe care a declinat-o, spre competentă soluţionare, Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a considerat că se impune disjungerea cauzei privind contestaţia la titlu şi a trimis cauza, pe acest aspect, Tribunalului Cluj, în raport cu dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a suspendat judecata cauzei, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, M.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit, instanţa de fond a disjuns cererea sa şi a trimis cauza, privind contestaţia la titlu, Tribunalului Cluj, când, de fapt, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3681/2005, a statuat că această cerere trebuie soluţionată de Curtea de Apel Cluj.
De asemenea, în atare situaţie, nu se mai impunea nici suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Faţă de cererea formulată de recurentul-reclamant, instanţa de fond avea obligaţia de a clarifica obiectul acestuia, respectiv raportul juridic dedus judecăţii. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 3681/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că este competentă să soluţioneze pricina, curtea de apel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care greşit instanţa de fond a dispus disjungerea şi suspendarea conform art. 244 pct. 1.
S-a susţinut de intimaţi, faptul că recursul ar fi inadmisibil, apărare care nu poate fi avută în vedere, atâta vreme, cât chiar ei au arătat în întâmpinare că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate.
Cu ocazia rejudecării pricinii, instanţa curţii de apel, pentru că ea este competentă în speţă, va stabili obiectul plângerii recurentului-reclamant, deci cadrul procesual, îndeplinind, astfel, dispoziţiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.
Prin urmare, judecata pricinii se impune a fi reluată, instanţa de fond trebuind să judece pricina cu care a fost învestită.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de M.I., va casa încheierea din data de 21 septembrie 2005 şi va trimite cauza, spre continuarea judecăţii, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I. împotriva încheierii din 21 septembrie 2005, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 15918/2005.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza, spre continuarea judecăţii, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3/2006. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
