ICCJ. Decizia nr. 296/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 296/2006
Dosar nr. 3100/2005
nr. 12.779/1/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta J.O., în contradictoriu cu SC H. SA Bucureşti şi cu Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere în vederea realizării investiţiei de interes naţional „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria", numită prin HG nr. 968/2004 (denumită în continuare, în conţinutul prezentei decizii „Comisia"), a solicitat următoarele:
- anularea hotărârii şi a procesului-verbal din 12 mai 2005, întocmite de Comisie;
- obligarea Comisiei la emiterea unei noi hotărâri, cu respectarea prevederilor Legii nr. 33/1994, care să conţină o ofertă a expropriatorului întemeiată pe pretenţiile şi susţinerile reclamantei şi a celorlalţi proprietari ai terenurilor expropriate, precum şi cu respectarea principiului „o dreaptă şi prealabilă despăgubire", respectiv la un preţ de 10 Euro/mp;
- obligarea expropriatorului la emiterea unei noi propuneri privind despăgubirea pentru expropriere, care să ţină cont de pretenţiile proprietarilor şi de caracteristicile terenurilor, şi
- obligarea expropriatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenurile expropriate au fost ocupate, în mod abuziv, încă din anul 1990, de SC H. SA Bucureşti. Urmare a demersurilor proprietarilor, a fost emisă HG nr. 392/2002, prin care „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria" a fost declarată de utilitate publică şi de interes naţional, expropriator fiind Statul român, prin SC H. SA Bucureşti.
Reclamanta a mai arătat că declararea utilităţii publice nu s-a făcut cu respectarea Legii nr. 33/1994, întrucât nu a fost efectuată cercetarea prealabilă (art. 8 din lege), nu au fost întocmite planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse pentru expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor şi ofertelor de despăgubire (art. 12 din lege), nu au fost notificate proprietarilor, propunerea de expropriere şi procesul-verbal de cercetare prealabilă, în termen de 15 zile de la publicarea HG nr. 392/2002 (art. 13 din lege) şi nu au fost soluţionate întâmpinările, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege (art. 15).
De asemenea, reclamanta a susţinut că HG nr. 968/2004 este nelegală şi netemeinică, întrucât Comisia nu a analizat corespunzător actele şi documentele înaintate de proprietarii terenurilor expropriate, s-a bazat doar pe rezultatul şi concluziile raportului de expertiză tehnică, ignorând expertizele depuse de cei expropriaţi şi nu a luat în considerare nici aspectul deosebit de important legat de situarea terenurilor în intravilan sau în extravilan, precizând şi faptul că nu a fost motivată hotărârea comisiei, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 18 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 185 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei J.O., a anulat procesul-verbal şi hotărârea emise de Comisie, la data de 12 mai 2005 şi a obligat-o pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, motivată.
În cuprinsul sentinţei civile pronunţate, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că hotărârea nr. 1253/2005, emisă de Comisie, nu este motivată faţă de întâmpinarea reclamantei, contravenind dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu se arată suprafaţa de teren propusă pentru expropriere, amplasarea acestei suprafeţe de teren şi ramul de cultură şi, prin raportare la aceste elemente, nu se precizează oferta de preţ pe metru pătrat.
Împotriva sentinţei civile a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs, SC H. SA Bucureşti.
Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanţei de fond, pe motiv că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, că sunt cuprinse în motivare, considerente contradictorii, străine de natura cauzei, precum şi pentru că a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
În fine, recurenta a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu greşita interpretare a legii exproprierii care nu prevede sancţiuni pentru viciile de formă ale documentaţiei, mai cu seamă că varianta, propusă de expertul evaluator şi validată de Comisia constituită prin HG nr. 968/2004, ca ofertă de expropriere, trebuie analizată de instanţă.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, ca şi prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., dar şi a criticilor recurentei-pârâte, apreciază că este temeinică şi legală, urmând a fi menţinută, pentru următoarele consideraţiuni.
Prin Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, au fost stabilite măsuri şi proceduri speciale, premergătoare exproprierii, după declararea utilităţii publice, atât cu privire la notificarea persoanelor fizice sau juridice, titulare ale drepturilor de proprietate în cauză, cât şi referitor la soluţionarea întâmpinărilor acestor titulari, de către comisiile constituite potrivit art. 15 din lege.
Totodată, conform art. 18 din acelaşi act normativ, urmare a analizării tuturor elementelor menţionate, respectiv oferta expropriatorului, pretenţiile proprietarilor şi susţinerile acestora, Comisia este obligată, ca în urma deliberării, să emită o hotărâre motivată, indicând dacă acceptă punctul de vedere al expropriatorului sau dacă îl respinge sau consemnând după caz învoiala părţilor.
Stabilirea prin lege, în cazul exproprierii, a unei prevederi riguroase este pe deplin justificată, întrucât dreptul de proprietate privat trebuie apărat şi respectat, după cum trebuie creat un cadru legal şi coerent stabilirii despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
În cauza de faţă, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, hotărârea Comisiei nr. 1253/2005, pronunţată la 12 mai 2005, ca şi procesul-verbal, sunt cu totul nemotivate în ceea ce priveşte întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă J.O., în sensul că nu este indicată decât împrejurarea că aceasta nu este de acord cu oferta prezentată. Nu sunt cuprinse, însă, nici un fel de referiri nici în ceea ce priveşte suprafaţa de teren propusă, spre expropriere, de la reclamanta-intimată, amplasarea acesteia şi nici argumentele pe baza cărora Comisia a acceptat oferta expropriatorului, respingând, însă, solicitările proprietarului în cauză.
Criticile recurentei sunt nefondate şi ca atare, nu pot fi primite faţă de cele sus arătate, reţinând în plus, în mod special rigoarea şi importanţa care trebuie acordată procedurii de expropriere, în considerarea drepturilor de proprietate proteguite.
Drept urmare, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
Înalta Curte apreciază că nefondată este şi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, întrucât pretinsa nemotivare în fapt şi în drept a recursului nu se confirmă.
Chiar în lipsa indicării cu precizie a textelor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recurenta şi-a motivat cu suficientă claritate recursul de faţă, astfel că în nici un caz nu se poate susţine nulitatea pentru motivul invocat.
În plus, este de menţionat incidenţa în cauză a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., potrivit cu care, în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza, sub toate aspectele.
Drept urmare, va fi respinsă ca nefondată şi excepţia nulităţii recursului formulată de intimata-reclamantă J.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul de SC H. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 185 din 5 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată intimata-reclamantă J.O., prin avocat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 299/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
