ICCJ. Decizia nr. 2950/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2005, reclamanta S.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 15298/620 din 12 august 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 12 din 9 ianuarie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 15298/620 din 12 august 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 29 aprilie 1943, dată la care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit, prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de S.T.
Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv situația proprietății rurale din 29 noiembrie 1940 și declarația din 1 septembrie 1940 și copiile actelor de stare civilă ale părinților reclamantei și ale acesteia.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. în consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2869/2006. Contencios → |
|---|
