ICCJ. Decizia nr. 2861/2006. Contencios
Comentarii |
|
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1212/2/2006 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.D.M. SA Baia Mare a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună suspendarea executării deciziei cu nr. 224 din 19 decembrie 2005, pronunțată de Plenul Consiliului Concurenței, prin care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională de 679.372,08 RON, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect acțiunea de fond, prin care se solicita anularea acestei decizii.
Reclamanta a precizat în motivarea acțiunii, că după o primă respingere a cererii sale de suspendare, prin sentința civilă nr. 127 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, au apărut motive noi de suspendare a deciziei, și anume, situația financiară precară a societății, fapt ce nu-i permite să suporte amenda stabilită de pârâtă.
A arătat reclamanta, că pe lângă faptul că trebuie să-și îndeplinească obligația de rambursare a unor rate de credit angajate și care, cumulat pentru primele două luni ale anului 2006, însumează valoarea de 12.360.000 RON, nici una din faptele sale nu demonstrează un comportament anticoncurențial.
Suportarea unei asemenea sancțiuni grave, în ceea ce privește patrimoniul său, înainte de a se exercita controlul judecătoresc al actelor și faptelor presupus anticoncurențiale, ar fi extrem de păgubitoare pentru societate.
Prin sentința civilă nr. 172 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, cu motivarea că simpla executare a unor sume bănești pentru plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată, nu este prin natura ei, un prejudiciu iminent, iar reclamanta nu a dovedit ipoteza că ar fi în imposibilitate să-și mai desfășoare activitatea, întrucât situația financiară a societății aferentă anului 2005 nu a fost încă încheiată.
A reținut instanța de fond, că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
în temeiul art. 3041C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei Plenului Consiliului Concurenței.
Se susține în motivarea recursului că în mod eronat le-a fost respinsă cererea de suspendare, deoarece au dovedit că sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume, cazul temeinic justificat și paguba iminentă, dacă se are în vedere situația financiară precară a societății, determinată de lichiditățile aferente lunilor ianuarie și februarie 2006, cât și a ratelor scadente și a taxelor pe care societatea le are de plătit la bugetul de stat și care nu permit suportarea unei sancțiuni atât de grave.
Executarea unei amenzi de peste 6,5 miliarde ROL reprezintă o pagubă iminentă și ar afecta grav activitatea societății, ajungându-se chiar la blocarea acesteia.
Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta SC B.D.M. SA, ca fiind lipsit de obiect, întrucât instanța supremă a admis recursul împotriva sentinței nr. 236 din 1 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1393/2/2006, prin care se solicită a treia oară suspendarea executării deciziei contestate și a dispus suspendarea executării deciziei Plenului Concurenței cu nr. 224/2006, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect acțiunea de fond în care se solicită anularea contestației.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte de Casație și Justiție l-a respins, însă, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării actului administrativ unilateral poate fi făcută și printr-o acțiune separată, până la soluționarea în fond a cauzei, motivele suspendării trebuind a fi arătate în concret în cuprinsul acesteia.
Până la soluționarea fondului cauzei, cel interesat poate formula mai multe cereri de suspendare, în cazul în care au apărut motive noi care să justifice suspendarea cum este cazul în speță.
Așadar, fiecare cerere de suspendare se întemeiază pe motive noi și trebuie analizată în concret în funcție de acestea, iar instanța de recurs trebuie să se limiteze la a analiza legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în fiecare caz în parte.
Sentința civilă cu nr. 172 pronunțată la 25 ianuarie 2006, de către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în rezolvarea celei de-a doua cereri de suspendare formulată, este legală și temeinică, raportat la motivele noi invocate de reclamanta-recurentă.
în mod corect instanța de fond a reținut că până la soluționarea cererii de suspendare, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu iminent, în situația în care ar achita suma de bani reprezentând amenda contravențională, situația financiară a societății aferentă anului 2005 nefiind încă încheiată.
De asemenea, cazul bine justificat și paguba iminentă nu au fost dovedite nici prin aceea că societatea are încheiat un contract de credit, executarea amenzii contravenționale făcând imposibilă achitarea ratelor în baza acestui contract.
Aspectele relevate de societate în motivarea cererii de suspendare nefiind dovedite pe deplin, nu au putut fi apreciate ca încadrându-se în cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, așa încât sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 2855/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2847/2006. Contencios → |
---|