ICCJ. Decizia nr. 3001/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3001/2006
Dosar nr. 3903/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 28 decembrie 2005, reclamanta Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5279 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii ei au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 10 august 1943.
Prin sentinţa civilă nr. 88/CA din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantei din Bulgaria, în România, ca urmare a tratatului bilateral menţionat mai sus, precum şi a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, ulterior dată la care familia ei a fost obligată să se refugieze.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecinţele situaţiei create, împreună cu şi ceilalţi membri ai familiei, dar şi ca rezultantă a caracterului reparator al legii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice, cu consecinţa strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român.
S-a susţinut, de asemenea, că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute anterior refugiului părinţilor, ceea ce nu este şi cazul intimatei.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 88/CA din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3000/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3002/2006. Contencios → |
|---|
