ICCJ. Decizia nr. 4666/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4666/2006
Dosar nr. 12873/1/2006
Şedinţa publică din 20 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, reclamantul C.D., în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, pentru că nu i-a răspuns unei cereri adresate, în termenul legal de 30 de zile şi s-a solicitat obligarea Ministerului Finanţelor să soluţioneze cererea adresată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 133/2006, pronunţată în dosarul nr. 2056/2006, a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Se arată, în considerentele sentinţei, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost invocată din oficiu de instanţă şi a fost admisă, pentru că reclamantul a formulat în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificare şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii, iar potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, analizarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, iar în aceste litigii, calitate procesuală are statul, reprezentat prin Comisia Centrală şi nu Ministerul Finanţelor Publice care are doar un reprezentant în această comisie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul C.D., arătând că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Se invocă faptul că cererea a fost soluţionată, fără să se ţină seama de faptul că acţiunea a fost formulată, pentru că nu a primit răspuns la o cerere adresată unei instituţii, Ministerul Finanţelor, dar şi Guvernului României, care are în subordine atât Ministerul Finanţelor, cât şi Comisia pentru stabilirea despăgubirilor.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este formulat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea Ministerului Finanţelor să-i răspundă cererii adresate acestei instituţii, având în vedere că nu a primit un răspuns în termen de 30 de zile de la data când a adresat solicitarea.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În speţă, litigiul a început pentru că reclamantului nu i s-a răspuns în termen la o solicitare a sa.
Instanţa de fond a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor, pentru că a considerat că la termenul din 12 iunie 2006, reclamantul a precizat acţiunea şi că ar solicita să i se recunoască dreptul de a fi despăgubit pentru terenul ce i-a fost confiscat, la valoarea reactualizată în raport cu cota inflaţiei.
Această interpretare este greşită, pentru că în memoriul depus de reclamant la termenul din 12 iunie 2006, acesta susţine acelaşi lucru - că s-a adresat Ministerului Finanţelor şi nu a primit niciun răspuns. Mai mult, arată că adresându-se Primului Ministru, din partea Guvernului României a primit un răspuns din care rezultă că memoriul său a fost înaintat, spre competentă soluţionare, tot Ministerului Finanţelor Publice.
Faptul că în finalul memoriului său, reclamantul are şi alte solicitări, nu înseamnă că a renunţat la capătul de cerere privind obligarea Ministerului Finanţelor Publice de a-i comunica răspuns la solicitarea sa.
Calitate procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.
Având în vedere că memoriul a fost depus de către reclamant, la Ministerul Finanţelor Publice iar acesta nu a răspuns, ne aflăm în prezenţa unei „tăceri" din partea unei autorităţi publice care poate fi cenzurată în baza Legii nr. 554/2004, iar Ministerul Finanţelor Publice este instituţia care avea obligaţia să răspundă reclamantului, pentru că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale şi faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Având în vedere că cererea reclamantului a fost soluţionată pe baza unei excepţii, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a fi analizată, pe fond, cererea reclamantului, aşa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 133 din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 4590/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3000/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
---|