ICCJ. Decizia nr. 3006/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3006/2006
Dosar nr. 4847/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 februarie 2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 15 februarie 2006, prin care a fost sancţionat disciplinar cu trecerea pe timp de 3 luni, într-o funcţie publică inferioară celei de director executiv pe care o ocupa la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea, prin sentinţa civilă nr. 482 din 1 martie 2006 şi a dispus suspendarea executării ordinului, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ - dosar nr. 2110/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 15, raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două cerinţe legale, astfel cum sunt ele reglementate de art. 15 alin. (1), cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând cauza, în raport cu motivul invocat şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit textelor de lege sus-menţionate, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios existenţa unui caz bine justificat, în condiţiile în care pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află acţiunea în anularea ordinului prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului (dosar nr. 2110/2006), precum şi faptul că executarea imediată a actului administrativ i-ar putea cauza un prejudiciu, în primul rând moral şi psihic, având în vedere specificul activităţii desfăşurate şi reputaţia profesională a reclamantului.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 482 din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3009/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
