ICCJ. Decizia nr. 3002/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3002/2006
Dosar nr. 4205/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5281 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii ei au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 1 martie 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 105/CA din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a legii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantei, din Bulgaria, în România, urmare a tratatului bilateral menţionat mai sus, precum şi a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea familiei sale.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecinţele situaţiei create, ca şi ceilalţi membri ai familiei, dar şi ca rezultantă a caracterului reparator al legii.
Cât priveşte precizările emise de casele judeţene de pensii şi invocate de pârâtă în apărarea sa, s-a apreciat că acestea nu au caracter de dispoziţie pentru instanţele judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii, persecuţia din motive etnice cu consecinţa strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român.
Mai mult decât atât, s-a susţinut că intimata nu a făcut în nici un fel dovada faptului că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, în septembrie 1940.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, în sensul şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus citate şi pentru a vedea, astfel, dacă intimata-reclamantă este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii solicitate, trebuia dovedit, fără echivoc, faptul că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului bilateral din septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în perioada strămutării sau anterior acesteia.
Întrucât din înscrisurile depuse nu rezultă aceste aspecte şi nici legătura de rudenie dintre intimata T.C. şi persoanele strămutate ale căror acte de stare civilă se află depuse în dosarul cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în vederea suplimentării probatoriilor, în sensul celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 105/CA din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3006/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
