ICCJ. Decizia nr. 3042/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3042/2006
Dosar nr. 4233/1/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 decembrie 2005, la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a contestat hotărârea nr. 5294 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, solicitând obligarea acesteia la recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă ale sale şi ale soţului său decedat, hotărârea contestată şi un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, care atestă calitatea de colonist a numitului B.G., tatăl soţului său, B.S., arătând că acesta din urmă s-a născut la data de 1 octombrie 1944, în localitatea Sarighiol, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii îi fuseseră strămutaţi din Bulgaria, în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii, pe motiv că, fiind născut ulterior strămutării părinţilor săi, soţul reclamantei nu a putut fi supus unor persecuţii etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 54/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că soţul decedat al reclamantei s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi din Bulgaria, în România, având, deci, calitatea de strămutat. Drept urmare, în calitate de soţie supravieţuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, susţinând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000, atâta vreme cât soţul acesteia s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi şi, deci, nu a fost supus unor persecuţii etnice; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiţiei nr. 72712/2005, care exclude de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanele concepute după data strămutării părinţilor lor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, rezultă din dovezile administrate şi este necontestat că soţul intimatei-reclamante, B.S., s-a născut la data de 1 octombrie 1944, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii acestuia fuseseră strămutaţi din Bulgaria, în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, soţul intimatei-reclamante a împărtăşit situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiul drepturilor prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999.
Adresa Ministerului Justiţiei, invocată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţii emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 54/CA din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2006. Contencios. Obligaţia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3045/2006. Contencios → |
|---|
