ICCJ. Decizia nr. 3045/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3045/2006
Dosar nr. 4882/1/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de reclamantul M.P., a fost respinsă acţiunea acestuia, prin care, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicita să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.P., arătând că, după pronunţarea hotărârii atacate, a descoperit înscrisuri doveditoare, pe care nu le-a putut înfăţişa instanţei şi de care a luat cunoştinţă după data de 20 septembrie 2004. În acest sens, a invocat şi depus la dosarul cauzei, un înscris intitulat „fişa de evidenţă tip A" eliberat de U.M. nr. 02405 Piteşti, precum şi două sentinţe civile ale Curţii de Apel Craiova, prin care au fost recunoscute şi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, unor persoane care, susţine revizuentul, şi-ar fi îndeplinit stagiul militar în aceleaşi condiţii şi împrejurări ca şi acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că „fişa de evidenţă tip A" eliberată de U.M. nr. 02405 Piteşti nu probează apartenenţa la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, a unităţii în care revizuentul şi-a îndeplinit stagiul militar. Cu privire la cele două hotărâri judecătoreşti prezentate de revizuent, prima instanţă a reţinut că acestea nu sunt relevante, nefiind irevocabile, pe de o parte, şi neputând fi invocate în cauze similare, întrucât precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pe de altă parte.
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs, revizuentul M.P., reiterând aceleaşi argumente invocate şi în faţa primei instanţe.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Rezultă, aşadar că, pentru ca înscrisurile ce se prezintă în sprijinul cererii de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare", în sensul dispoziţiilor legale menţionate mai sus, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut determina o altă soluţie decât cea pronunţată. Această condiţie nu este îndeplinită atunci când înscrisul invocat nu atestă o altă stare de fapt decât cea cuprinsă în actele care au fost analizate cu ocazia judecării în fond.
În cauză, relevantă pentru corecta soluţionare a pricinii era, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, împrejurarea dacă reclamantul şi-a îndeplinit stagiul militar în cadrul unei unităţii militare aparţinând Ministerului Forţelor Armate ori în cadrul unui detaşament de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, aşa cum rezultă din analiza acestuia, înscrisul intitulat „fişa de evidenţă tip A", eliberat de U.M. nr. 02405 Piteşti, menţionând ca loc al îndeplinirii de către recurent a serviciului militar, unitatea militară „U.M. nr. 1939", nu face decât să confirme situaţia de fapt ce rezultă din cuprinsul livretului militar al acestuia, act ce a stat la baza pronunţării hotărârii instanţei de fond.
În ce priveşte hotărârile judecătoreşti prezentate de revizuent, se reţine că acestea, fiind ulterioare soluţiei atacate, nu îndeplinesc o altă condiţie prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., anume aceea de a fi existat la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere. Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, cele două sentinţe nu pot avea relevanţă în cauză, întrucât în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Faţă de cele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul M.P. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3042/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3046/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
