ICCJ. Decizia nr. 3110/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta N.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 10865 din 3 decembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea în favoarea ei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată din localitatea Hotar, în pădurea din localitatea Beiuș - Fîșca, împreună cu părinții.
Prin sentința civilă nr. 154/CA-PI din 23 mai 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei N.T.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că localitatea Hotar nu a fost cedată Ungariei, a rămas în continuare pe teritoriul României, situație în care nu se poate reține persecuția etnică a populației de etnie română.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, N.T., care a motivat că o parte a satului Hotar a trecut sub ocupație maghiară și că s-a refugiat cu întreaga familie în satul Fîșca, unde a locuit până în luna martie 1945.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5019 din 19 octombrie 2005, a respins recursul, ca nefondat.
La data de 15 iunie 2006, în temeiul art. 318 - 320 C. proc. civ., N.T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5019 din 19 octombrie 2005.
Contestatoarea a susținut că instanța de recurs a pronunțat soluția, ca urmare a unei greșeli materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Cererea formulată de contestatoare îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru calea de atac exercitată împotriva deciziei nr. 5019 din 19 octombrie 2005.
Instanța de recurs a omis să ia în considerare înscrisul eliberat de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale, aflat la dosarul Curții de Apel Oradea, care atestă faptul că în urma Dictatului de la Viena, autoritățile maghiare au ocupat parțial satul Hotar, astfel că linia de demarcație nu poate fi delimitată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și anume, acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale unor martori și adeverințele eliberate de Arhivele Naționale, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost refugiată din localitatea Hotar, în pădurea din localitatea Beiuș - Fisca, în perioada mai 1942 - martie 1945.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Hotar, în pădurea din localitatea Beiuș - Fisca, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului, aceasta este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare a fost admisă și în consecință, decizia atacată a fost anulată, iar pe fond a fost admis acțiunea formulată de N.T., obligând, totodată, pârâta să emită o nouă hotărâre în care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3107/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3105/2006. Contencios → |
|---|
